„Cu Peyo, încercăm să recreăm viaţa la sfârşitul vieţii, pentru a lupta şi a crea o energie care să însoţească familiile şi îngrijitorii”, a declarat Hassen Bouchakour, antrenorul acestui cal care vizitează regulat un spital pentru bolnavi cronici şi în fază terminală din Calais, Franţa.
Tropăind pe coridoarele centrului de îngrijiri paleative de la spitalul din nordul Franţei, doctorul de 300 de kilograme, se opreşte în faţa unei secţii şi ridică un picior pentru a indica ce pacient terminal are nevoie de îngrijirea ecvină. Ghidat de un instinct infailibil, calul Peyo, pare să ştie exact cine are nevoie de confortul botului său catifelat.
Dr. Peyo şi Bouchakour lucrează cu Les Sabots du Coeur, o organizaţie dedicată terapiei şi cu oameni de ştiinţă care studiază capacitatea lui Peyo de a reduce anxietatea pacienţilor şi de a mângâia oamenii în durere. Dr Peyo pare capabil să detecteze când oamenii au cancer şi tumori.
„Îl însoţesc, dar îl las să facă ce vrea, el este cel care decide”, spune Bouchakour. „Ceea ce i-a împins cu adevărat pe oamenii de ştiinţă să se intereseze de el şi să ne deschidă porţile instituţiei de sănătate, a fost această capacitate de a reduce considerabil dozele medicamentele dure şi, astfel, de a permite o terapie mai suportabilă”.
Potrivit lui Bouchakour, Peyo a căutat constant contactul uman în timpul spectacolelor ecvestre din perioada anterioară activitatii de „pet therapy”.
După ce sărea bariere sau făcea giumbuşlucuri, acest cal genial alegea oameni din mulţime, se apropia de ei şi alegea să rămână lângă ei – indiferent de reacţia spectatorilor.
Bouchakour a realizat că Peyo alegea oameni care erau slăbiţi din punct de vedere fizic sau psihic. După patru ani de investigaţii, specialiştii veterinari consideră că creierul lui Peyo funcţionează într-un mod unic.
„Din 2016, am susţinut până la ultima suflare în jur de 1.000 de oameni în suferinţă. Peyo este jumătatea mea, este partenerul meu de viaţă, este totul pentru mine”, spune Bouchakour. Odată a stat peste două ore într-un salon, de veghe la capul unei femei muribunde.
Dr. Peyo este spălat şi dezinfectat înainte şi după vizitele la spital, durând două ore pentru a pregăti calul.
„A fost foarte complicat să nu mai fiu stăpânul şi să fiu forţat să recunosc că atunci când Peyo detectează pe cineva foarte bolnav, eu nu mai deţin controlul. Când decide, nu pot să-l reţin, este o nevoie viscerală în el pentru a proteja persoana pe care a ales-o”.
(În imagine: O femeie cu cancer metastatic, îşi îmbrăţişează fiul în prezenţa calului Peyo, în Unitatea de Îngrijiri Paleative din Calais, Franţa. Fotografie Jérémy Lempin)
