Barbus Tetrazona, cunoscut sub numele de Tetrazone sau Sumatrani, este unul dintre cei mai jucăuşi şi activi peşti de acvariu, ceea ce îl face să fie îndrăgit de întreaga familie de adopţie.
Barbus Tetrazona face parte din familia Cyprinidae, genul Barbus (Puntius, Capoeta) şi este originar din Sumatra, Borneo (Indonesia), Calimantan, Thailanda şi Cambodgia. În forma nativă este argintiu spre maroniu gălbui, cu patru dungi verticale negre, înotătoarea dorsală şi cele pectorale sunt oranj în timp ce celelalte înotătoare sunt o nuanţă mult mai deschisă de oranj. În ultimii ani, datorită înmulţirii selective au fost obţinute numeroase variante diferenţiate prin culoare, printre care se numără verde, negru, roşu şi alb.
Corpul este bondoc, cu spatele înalt, cu baza cozii puternică, nu are mustăţi şi ajunge până la şapte cm lungime şi trei cm lăţime. Aceşti peşti trebuie păstraţi în grupuri de minim şase exemplare chiar şi în acvariile de mici dimensiuni, dacă sunt mai puţini, datorită temperamentului lor, vor începe să terorizeze ceilalţi peşti din acvariu şi chiar să le ciupească înotătoarele, potrivit site-ului despre.nevertebrate.ro. Nu trebuie asociaţi cu peşti cu înotătoare lungi, gen guppi, gourami, caraşi sau scalari.
Barbus Tetrazona are nevoie de un acvariu cu spaţii largi de înot în care să adăugăm un substrat fin din nisip fin, apoi plante fie ele şi artificiale în acvariu. Acvariul trebuie prevăzut cu fertilizanţi, echipamentul format dintr-un filtru pe bază de cărbune, o pompă de aer, un încălzitor cu termostat, termometru şi un neon în capac. Un pH ideal al apei este între 6,5-7,5 în timp ce tolerează o duritate de maxim 10 dGH. Temperatura trebuie să se încadreze în intervalul 20-26 C. Fiind peşti energici străbat întreg acvariul, dar predominant zona de mijloc.
Este foarte uşor să facem diferenţa între masculi şi femele, deoarece masculii sunt mult mai intens coloraţi, având un roşu intens în zona gurii şi pe aripioare şi sunt mai supli, faţă de femele care sunt mult mai robuste şi mai puţin colorate.
Ating maturitatea sexuală la vârsta de opt luni. Cel mai important lucru de ştiut este că îşi mănâncă icrele, de aceea în acvariul de reproducere este necesar să punem pe fundul apei o plasă cu ochiuri mici, printre care icrele să cadă şi adulţii să nu mai poată ajunge la ele. Acvariul de reproducere trebuie să aibă 50% apă din acvariu şi 50% apă de ploaie veche de 24 de ore şi ţinută la întuneric. Femela elimină între 400 şi 500 de icre. Când procesul se încheie, peştii trebuie scoşi şi puşi în alt acvariu.
Este omnivor şi în mod normal tolerează orice tip de hrană, dar pentru întărirea sistemului imunitar este recomandat să stabilim o dietă variată. Astfel, îi putem administra fulgi de înaltă calitate, hrană vie sau congelată, potrivit site-ului aquascaping.ro.
Aceşti peşti, dacă sunt păstraţi în condiţii optime, pot să trăiască în unele cazuri chiar şi şapte ani.
