Oamenii de ştiinţă susţin că suferinţa produsă de moartea unui animal de companie ar trebui să fie privită cu mai multă compasiune de cei din jur.
Plânsul din cauza pierderii unui animal de companie te expune uneori la ridicol sau cel puţin la minimalizarea durerii resimţite de cei îndoliaţi. Cei din jur trebuie să ştie că pierderea este reală şi echivalează cu o adevărată durere.
Într-o lucrare ştiinţifică publicată în revista CABI Human-Animal Interactions, doi cercetători deplâng stigmatul social care persistă în jurul pierderii unui animal de companie. Ei invită profesioniştii din domeniul sănătăţii să considere această pierdere drept doliu şi să ofere instrumente pentru un sprijin mai bun al celor îndureraţi.
Subliniind că pandemia de Covid-19 a întărit legăturile dintre animalele de companie şi stăpânii acestora, cei doi autori consideră că „animalele de companie joacă un rol important în viaţa oamenilor, asumând diferite roluri de ataşament în funcţie de nevoile individului”. Critica doliului la moartea unui animal îi lipseşte pe proprietari de sprijinul cercului social. Această lipsă de sprijin uman poate complica procesul de doliu şi poate izola şi mai mult persoanele care deplâng moartea animalului lor de companie, în principal o pisică sau un câine. Cercetătorii observă, de asemenea, că şi alte tipuri de pierderi, cum ar fi sinuciderea unei persoane dragi, avortul spontan sau moartea unei persoane cu SIDA suferă de aceeaşi lipsă de empatie şi recunoaştere. Ar trebui să adăugăm că pierderea unei persoane foarte în vârstă poate provoca în mod similar această nevoie de sprijin.
„Când un individ pierde un animal de companie, poate fi o experienţă traumatizantă, în special prin puterea ataşamentului, rolul pe care animalul l-a jucat în viaţa individului, precum şi circumstanţele şi tipul de pierdere”, detaliază dr. Michelle Crossley, profesor la Rhode Island College, consilier de sănătate mentală şi coautor al studiului.
Pentru psihologii care primesc persoane îndoliate de moartea unui animal iubit, cercetătorii sugerează în special să discute într-un spaţiu intim şi să evite sesiunile terapeutice în grupuri sau prin forumuri online. Mulţi preferă să împărtăşească experienţa cu oameni care şi-au pierdut şi ei un animal de companie. Exprimarea durerii prin artă (pictură, desen etc.) poate ajuta în această situaţie.
