Secvenţierea genetică sugerează că maimuţele au prins agentul patogen dintr-un rezervor necunoscut. Omul de ştiinţă Kimberley Hockings a fost îngrijorat. În 2017, fotografiile-capcană din Parcul Naţional Cantanhez/Guineea-Bissau, unde lucrează, au scos la iveală mai mulţi cimpanzei cu leziuni teribile pe feţe. Hockings i-a trimis un e-mail medicului veterinar Fabian Leendertz. „Nu am văzut niciodată asta la cimpanzei”, a scris Leendertz, care lucrează la Institutul Robert Koch din Berlin. Apoi, câteva luni mai târziu, Leendertz a văzut o fotografie similară de pe un site de cercetare din Coasta de Fildeş, la sute de kilometri distanţă. Ar putea fi aceeaşi boală?
Acum, o concluziile celor doi cercetători oferă un răspuns surprinzător: cimpanzeii din ambele situri din Africa de Vest suferă de lepră, o boală niciodată documentată la cimpanzeii sălbatici. Tulpinile din fiecare parc par să nu aibă legătură şi este puţin probabil să fi venit din contactul cu oamenii, susţin autorii. Descoperirea ar putea indica o sursă necunoscută de lepră în sălbăticie şi ar putea dezvălui noi indicii despre o boală încă misterioasă.
Lepra este o boală străveche, dar se ştie puţin despre unde şi când a apărut sau despre cum se răspândeşte. Boala - şi stigmatul teribil pe care îl poartă - au afectat milioane de oameni de pe tot globul. Dar după ce o combinaţie de antibiotice a devenit terapia standard în anii 1980, cazurile s-au redus numeric şi interesul ştiinţific a scăzut. Dificultatea de a studia lepra se adaugă lipsei de interes, spune co-autorul Charlotte Avanzi, microbiolog la Universitatea de Stat din Colorado (CSU), Fort Collins. Bacteriile care cauzează boala, Mycobacterium leprae şi recent descoperita M. lepromatosis, nu pot fi cultivate pe celule în laborator. Singura modalitate de multiplicare a agentului patogen este să fie injectat în armadillos sau în picioarele şoarecilor.
Ani de zile, cercetătorii au crezut că lepra afectează numai oamenii. Dar în ultimele 2 decenii, oamenii de ştiinţă au descoperit şi agentul patogen care circulă în armadillos cu nouă dungi din America şi în veveriţele roşii din Regatul Unit. Ambele specii au acelaşi genotip bacterian, numit 3I, care a fost legat de infecţiile umane în Europa medievală. În ambele cazuri, agentul patogen pare să fi sărit de la oameni la animale. Oamenii de ştiinţă au raportat, de asemenea, cazuri izolate de lepră la animale captive, inclusiv la cimpanzei.
Dar povestea cimpanzeilor sălbatici se conturează a fi foarte diferită. Când un cimpanzeu pe nume Woodstock din Parcul Naţional Tai din Coasta de Fildeş a început să dea semne de lepră, Leendertz a decis să analizeze mostre mai vechi de fecale şi biopsii din biblioteca de date,pentru a depista boala. El a găsit urme de M. leprae la un alt cimpanzeu care fusese ucis de un leopard în 2009. Când cercetătorii au secvenţiat genomul agentului patogen, au descoperit că era de un genotip rar numit 2F. În Guineea-Bissau, cercetătorii care au colectat probe de fecale au avut şi ei noroc: o probă conţinea suficiente bacterii pentru a secvenţia genomul complet, care era un alt genotip rar numit 4N/O.
Bolile umane se pot răspândi asupra cimpanzeilor cu consecinţe devastatoare. Însă Leendertz consideră că o transmitere recentă a lepră de la oameni la cimpanzei este puţin probabilă, deoarece boala se răspândeşte de obicei numai după un contact prelungit şi apropiat şi nu au existat cazuri de lepră cunoscute printre cercetători sau asistenţi locali. (Deşi cercetătorii studiază cimpanzeii, aceştia păstrează o distanţă de cel puţin 6 metri.) În plus, genotipurile responsabile pentru ambele focare sunt rare la om, raportează cercetătorii astăzi pe site-ul bioRxiv. Leendertz nu exclude două infecţii străvechi diferite de cele de la oameni. Dar, concluzionează el, „scenariul cel mai probabil este că există un rezervor de lepră neidentificat”.
John Spencer, un imunolog care studiază lepra, spune că există din ce în ce mai multe dovezi „că Mycobacterium leprae nu se limitează doar la existenţa la om, ci are alte nişe la care s-a adaptat”.
Lucrările anterioare au sugerat această idee, spune Anne Stone, genetician evoluţionist la Universitatea de Stat din Arizona, Tempe. Ea a bănuit de multă vreme că bacteria leprei poate exista într-un alt rezervor, în parte din cauza dimensiunii mici a genomului leprului şi a altor ciudăţenii biologice. „Aceasta este într-adevăr o semnătură a ceva care trebuie să trăiască pe alt organism, ca un parazit”, spune ea. Acea semnătură pare să dateze de milioane de ani, dintr-o perioadă înainte de oameni, sugerând că bacteria avea o altă gazdă înainte ca noi să existăm.
„Datele indică din ce în ce mai mult posibilitatea ca nu oamenii să fie fost de fapt gazda principală”, spune Stone. Acesta ar putea fi un animal pe care cimpanzeii îl vânează sau bacteria ar putea chiar să trăiască liber în mediul înconjurător.
Rozătoarele sunt un candidat principal pentru gazda misterioasă, spune Stone, deşi ameba şi unele insecte au fost, de asemenea, infectate cu lepră în laborator. Leendertz şi colegii săi plănuiesc să analizeze toate aceste posibilităţi.
Este o nouă cale interesantă pentru cercetarea leprei, spune Avanzi. „Este o boală foarte dificilă”, spune ea: „Orice indiciu pe care îl putem obţine de la animale sau de oriunde este cu adevărat util”.
Pentru moment, cimpanzeii infectaţi par să facă faţă bolii lor, deşi unul slăbeşte, spune Hockings. Tratarea lor nu este cu adevărat o opţiune: „Oamenii trebuie să ia antibiotice luni de zile pentru a vindeca lepra. Pur şi simplu nu poţi face asta cu animalele sălbatice”. Deocamdată, boala nu pare să pună în pericol grupurile în ansamblul lor: „Dar este o ameninţare suplimentară, desigur, pe lângă braconaj, pierderea habitatului şi alte boli”.
(Foto: Woodstock - un cimpanzeu mascul din Parcul Naţional Tai din Coasta de Fildeş, bolnav de lepră)
