Peritonita Infecţioasă Felină (PIF) a fost recunoscută pentru prima dată ca o entitate clinică specifică la sfârşitul anilor 1950. Această descoperire s-a bazat pe mulţi ani de înregistrări meticuloase de necropsie păstrate de specialiştii de la Spitalul Angell Memorial pentru animale. A existat o creştere constantă a incidenţei bolii începând cu anii 1960, iar în prezent este una dintre principalele infecţii mortale la pisici.
Motivul apariţiei bruşte a bolii nu este cunoscut, dar există cel puţin două explicaţii posibile. În primul rând, este de remarcat faptul că PIF a apărut într-un deceniu de la descrierile iniţiale ale gastroenteritei transmisibile (TGE) la porci în America de Nord. Virusul cauzator al PIF este strâns legat de TGEV porcin şi de coronavirusului canin (CCV), deşi sunt considerate diferite genetic. Cu toate neasemănările genetice, se ştie că apar amestecuri între aceste trei virusuri. Cel puţin o tulpină de coronavirus canin poate induce enterită uşoară la pisici şi poate spori o infecţie ulterioară a peritonitei, indicând o apropiere specială de coronavirusurile feline. Prin urmare, CCV poate fi un părinte mai probabil al coronavirozelor la pisici. O altă posibilitate conexă este că mutaţia PIF apare doar într-o tulpină relativ nouă de coronaviroză felină şi că această nouă tulpină a evoluat abia în anii 1950. Coronavirusurile precum cele feline, suferă mutaţii continue ca urmare a modului în care materialul lor genetic (ARN) este replicat. Prin urmare, schimbarea genetică, fie între ele, fie prin amestecare genetică cu coronavirusuri strâns înrudite de la alte specii, ar fi putut fie să permită unui coronavirus al unei alte specii să paraziteze pisicile, fie să modifice o tulpină care a existat înainte de anii 1950.
O explicaţie alternativă non-genetică poate implica schimbări în modul în care pisicile au fost privite ca animale de companie şi totodată creşterea lor. A existat o schimbare esenţială în statutul, păstrarea şi creşterea pisicilor ca animale de companie după cel de-al Doilea Război Mondial. Numărul de pisici de companie a crescut foarte mult, reproducerea şi păstrarea animalelor au devenit din ce în ce mai populare, iar adăposturile de animale s-au umplut de pisoi. Se ştie că aceste spaţii interioare cu densitate mare, favorizează infecţia cu coronavirus enteric felin (FECV) şi PIF. Interesant este că în această perioadă, infecţia cu virusul leucemiei feline (FeLV) a devenit, de asemenea, răspândită printre gospodăriile cu mai multe pisici de interior.
Care sunt câteva modalităţi de a ajuta la prevenirea Peritonitei Infecţioase Feline
Evitaţi stresul şi supraaglomerarea. Păstraţi pisicile în grupuri mici, separate. Luaţi în considerare izolarea pisoilor de pisica-mamă la înţărcare pentru a evita expunerea la virus. Nu amestecaţi pisoi foarte tineri cu pisoi mai mari. Dacă puteţi limita expunerea la coronavirus până la vârsta de 12-16 săptămâni, când sistemul imunitar este mai bine dezvoltat, probabilitatea de a dezvolta PIF poate fi redusă. Crescătorii ar trebui să evite împerecherile între pisici care au avut rude ce au murit de PIF sau care au produs pisoi care au făcut PIF. De asemenea, urmaţi protocoalele acceptate pentru vaccinări şi practicaţi o bună creştere pentru a limita alte infecţii. Curăţaţi şi dezinfectaţi cuştile, vasele şi litierele în mod regulat. Virusul corona este uşor ucis de înălbitor şi alţi dezinfectanţi.
Ce este Peritonita Infecţioasă Felină
PIF este cauzată de un coronavirus felin. Coronavirusurile de diferite specii există la majoritatea tipurilor de animale şi oameni şi de obicei provoacă boli respiratorii sau enterice acute. PIF este cauza morţii a 1 din 100 până la 1 din 300 de pisici în lume. Incidenţa poate fi de cinci sau chiar mai mare în rândul pisicilor tinere care provin din adăposturi şi este cauza majoră a ascitei, a inflamaţiei intraoculare şi neurologice la pisici sub 3-5 ani. PIF este practic 100% fatală şi nu există o vaccinare eficientă. Bilanţul maladiei este deosebit de grav, deoarece semnele clinice apar brusc, săptămâni, luni şi chiar ani după contactul iniţial cu virusul. Prin urmare, iubitorii de pisici se confruntă de obicei cu această boală mult timp după ce au cumpărat sau înfiat noul lor animal de companie.
