Savanţii de la Universitatea Davis din California au descoperit că agresivitatea şi comportamentul pisicii este direct proporţional cu culoarea blănii.
Pisicile sunt animale controversate: pentru unii felinele sunt tovarăşi fideli, iar pentru alţii sunt nişte criminali răutăcioşi. Există dovezi care sugerează că pisicile ne văd mai mult ca pe un mix între proprietarii care le permit să rămână într-un hotel destinat oamenilor şi servitorii care le hrănesc. Anumite pisici par a fi foarte relaxate în viaţa lor de zi cu zi, în timp ce altele par a fi destul de iritabile şi agresive. Între timp, savanţii au descoperit unele dovezi care pot să ne explice de ce se întâmplă aşa.
O cercetare statistică publicată în Journal of Applied Animal Welfare Science face conexiuni între culoarea blănii unei pisici şi comportamentul agresiv al acesteia cu oamenii. O echipă de experţi veterinari de la Universitatea Davis din California a adunat răspunsurile unui chestionar online de la 1.274 de posesori de pisici. Aceştia au răspuns la întrebări cu privire la culoarea blănii pisicii, opiniile acestora despre agresivitatea pisicilor faţă de oameni, dar şi faţă de alte pisici, modul în care pisica îşi afişează comportamentele combative atunci când are de-a face cu oamenii şi alte pisici, precum şi modul în care pisicile lor s-au comportat la clinica veterinară. Agresivitatea a ocupat un loc fruntaş în clasament.
Studiile au demonstrat că felinele cu blana roşcată, alb-neagră şi cele gri-albe au tendinţa să fie mai agresive cu oamenii, în activităţile lor de zi cu zi şi în timpul vizitelor la medicul veterinar. Cele mai calme pisici sunt cele cu blana de culoare gri, negre, albe sau cele vărgate. Acest fenomen este numit de specialişti “spandrel” (pereţii exteriori). În procesul de evoluţie, “spandrel” este o caracteristică fizică care apare ca un produs secundar al evoluţiei unei alte caracteristici. Deci, este posibil ca schimbările de culoare a blănii să fie un “spandrel”: un produs secundar evolutiv, un efect indirect de orice dispoziţie genetică spre a face pisica să fie mai agresivă.
Un experiment de reproducere a vulpii argintii a avut loc în Uniunea Sovietică în anul 1959. Încercările au avut, într-un final, succes. Savanţii au reuşit să determine vulpile să fie mai calme în prezenţa oamenilor şi le-au făcut mai uşor de îmblânzit. Surprinzător, dar aceste reuşite au implicat şi studiul modificărilor fizice, culorii blănii, urechilor, cozii în aşa fel încât acestea să pară mai atrăgătoare pentru ochiul uman. Acest lucru s-a întâmplat, probabil, din cauza că aceste exemplare au fost selectate într-un mod nenatural, şi crescute pentru a produce urmaşi uşor de dresat.
