Căţeii care sunt protejaţi excesiv de mamele lor sunt mai temători şi mai anxioşi în faţa unor situaţii noi, fiind astfel candidaţi mai puţin eficienţi pentru a deveni câini însoţitori pentru persoanele nevăzătoare, arată un studiu publicat luni în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), informează AFP.Căţeii care sunt protejaţi excesiv de mamele lor sunt mai temători şi mai anxioşi în faţa unor situaţii noi, fiind astfel candidaţi mai puţin eficienţi pentru a deveni câini însoţitori pentru persoanele nevăzătoare, arată un studiu publicat luni în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), informează AFP.Cercetătorii americani au monitorizat 23 de căţele şi cei 98 de pui ai lor — de la naştere şi până la vârsta de doi ani şi jumătate — în cadrul unui program de dresaj pentru câini antrenaţi pentru a însoţi persoane nevăzătoare.Ei au constatat că puii cu mame excesiv de protectoare, care îi îngrijeau şi petreceau mult timp alături de ei, prezentau grade ridicate de anxietate în prezenţa unui obiect necunoscut.Aceiaşi căţei întâmpinau dificultăţi mai mari în executarea unor sarcini precum rezolvarea unor teste de tip "puzzle" care le permiteau accesul la anumite dulciuri.Cercetătorii estimează că protecţia maternă excesivă poate să explice procentul ridicat de eşec — 30% — înregistrat în rândul acestor câini într-un program de creştere şi dresaj pentru asistarea persoanelor nevăzătoare, demarat de organizaţia The Seeing Eye în statul american New Jersey.Rezultatele obţinute sunt comparabile cu protejarea excesivă a copiilor de către părinţii lor, un fenomen ale cărui efecte sunt cercetate în numeroase studii.Potrivit experţilor, protejarea excesivă a copiilor poate să îi facă pe aceştia să se simtă fragili şi vulnerabili, fără valoare şi lipsiţi de aptitudini sociale. Acelaşi lucru poate să îi facă să devină rebeli şi să încerce să experimenteze cât mai mult, uneori chiar în moduri riscante.
Nevoia de adversitate
Studii similare au fost deja făcute pe şoareci şi primate. Aceasta a fost prima cercetare realizată pe câini."E frapant să vezi acei căţei cu mamele lor timp de doar cinci săptămâni şi să constaţi că acea scurtă perioadă după naştere are un anumit efect asupra reuşitei lor doi ani mai târziu", a spus Emily Bray, profesor de psihologie la Universitatea Pennsylvania, autorul principal al studiului."Se pare că puii au nevoie să înveţe să facă faţă unor mici provocări de foarte tineri şi, dacă nu se întâmplă aşa, atunci acest fapt poate să le aducă un handicap ulterior" în reuşita dresajului pentru a deveni câini însoţitori pentru persoane nevăzătoare, a subliniat coordonatoarea cercetării.Studiul a evidenţiat, de asemenea, că temperamentul şi facultăţile cognitive ale câinilor sunt asociate cu succesul sau eşecul în acest program de dresaj.Cercetătorii au putut să alcătuiască astfel o serie de teste care pot să prezică performanţele viitoare ale câinilor, încă de la vârste foarte fragede, fapt care îi va ajuta pe dresori să selecţioneze animalele ce prezintă cele mai mari şanse de reuşită în timpul dresajului.O analiză statistică a tuturor datelor colectate, inclusiv concentraţiile unui hormon asociat stresului, înregistrate la femelele separate momentan de puii lor, a permis dezvăluirea unor diferenţe de atitudine evidente între mamele deosebit de protectoare şi cele care erau mai puţin protectoare.Atunci când cercetătorii au verificat ce s-a întâmplat cu acei căţei, la doi ani după naştere, ei au constatat că aceia ale căror mame au fost cele mai atente erau în acelaşi timp animalele cu cele mai mici şanse să treacă testele pentru a deveni câini însoţitori pentru persoanele nevăzătoare.Această legătură a fost mai puternică în cazul puilor ale căror mame se întindeau pe jos cel mai adesea pentru a alăpta, în comparaţie cu femelele care se aşezau pe membrele posterioare sau rămâneau în picioare — poziţii mai dificile pentru puii lor.
