Să-ţi plimbi câinele este bine, atât pentru tine, cât şi pentru câinele tău. Plimbarea câinelui are un impact pozitiv asupra sănătăţii fizice şi mintale, ajutând la menţinerea greutăţii suplimentare, la scăderea tensiunii arteriale şi la furnizarea unei doze sănătoase de aer proaspăt. Dar îţi plimbi suficient câinele?
Nevoia de exerciţiu fizic la un câine depinde de mai mulţi factori, inclusiv de rasă, vârsta şi nivelul de energie. Şi, desigur, depinde şi de timpul de care aveţi la dispoziţie pentru această ieşire din casă.
Iată cum putem aborda un plan în care luăm în calcul fiecare dintre aceşti diverşi factori care împreună ne orientează asupra nevoii de plimbare a câinilor noştri.
Rasa câinelui
Diferitele rase au nevoi foarte diferite de exerciţii fizice. Rasele sportive sau de lucru, cum ar fi collie, ogarii sau ciobăneştii, au cerinţe de exerciţiu mai mari decât câinii de “poşetă”, cum ar fi Yorkshire Terrier şi Papillon.
Dar rasa nu este totul, aici intră şi preferinţele individuale. De exemplu, unii câini din rasa Basset Hound pot fi sportivi naturali, în timp ce alţii preferă să rămână pe canapea. Şi câinii care sunt stresaţi, suferă de anxietate de separare sau despre care se ştie că sunt distructivi pot beneficia mai mult de timpul de alergare sau de plimbare.
Se recomandă prudenţă atunci când faceţi planul exerciţiilor fizice la rasele brahicefalice (cu faţă plată), cum ar fi mopşii sau bulldogii francezi. Aceşti câini tind să se supraîncălzească uşor, cu apariţia insuficienţei cardio-respiratorii, iar proprietarii trebuie să fie vigilenţi pentru semnele de oboseală atunci când îi plimbă.
Vârstă
Durata de viaţă a câinelui joacă un rol important în nevoile sale de plimbare. Câinii mai tineri au mai multă energie şi, în general, vor avea nevoie de mai multă mişcare decât câinii de vârstă mijlocie (5-8 ani) şi vârstnici (9 ani sau mai mult). Dar din nou, există întotdeauna excepţii de la această regulă.
Reţineţi că câinii de vârstă mijlocie şi cei bătrâni, pot avea artrită, atrofie musculară sau alte boli, cum ar fi hipotiroidismul sau diabetul, care le scad rezistenţa. Din punct de vedere mental, ei pot fi dornici să meargă. Dar din punct de vedere fizic, s-ar putea să nu poată ţine pasul.
Este important să cauţi semne că pufosul tău oboseşte la plimbare, ca să nu o împingi dincolo de limitele fizice rezonabile. Cu toate acestea, medicul veterinar poate, de asemenea, să vă ajute să menţineţi animalul dvs. de companie performanţe optime cu suplimente pentru articulaţii şi alte terapii pe măsură ce îmbătrâneşte.
Toleranţa la efort a câinelui tău
Este important să ţineţi cont de sănătatea câinelui dvs. atunci când hotărâţi perioada şi distanţa fiecărei plimbări. Majoritatea câinilor pot tolera o tură zilnică de 20-30 de minute dacă au o condiţie corporală relativ bună. Câinii cu o sănătate fizică excelentă pot tolera plimbările până la două ore sau pot face drumeţii ore întregi. Dar poate fi dificil pentru câinii supraponderali sau obezi să meargă 10 minute fără să ia mai multe pauze sau să gâfâie puternic din cauza efortului.
Ia-ţi câinele la plimbare şi monitorizează-i nivelul de energie. Dacă începe să încetinească la aproximativ 25-30 de minute de mers, este posibil să fie mai puţin sportiv. În loc să înainteze cu paşi nerăbdători, animalul începe să gâfâie accentuat şi să se intereseze mult prea mult de stradă sau de parc (se mai numeşte că trage de timp).
În acel moment începeţi drumul înapoi spre casă, fiind necesară monitorizarea ritmului. Încetineşte şi mai mult sau poate să menţină viteza şi tonusul? Dacă continuă să încetinească, înseamnă că efortul a fost prea ridicat. Data viitoare, plimbarea ta trebuie să fie mai scurtă, deoarece trebuie să ţii cont de timpul necesar pentru a te întoarce acasă.
Nu numai că ar trebui să monitorizaţi cât durează până când câinele dumneavoastră începe să schimbe vitezele, dar trebuie să urmăriţi şi comportamentul după plimbare. Dacă câinele tău bea multă apă şi se prăbuşeşte imediat epuizat, dormind ore în şir, s-ar putea să fie o suprasolicitare. Dacă câinele tău începe să şchiopăteze în timpul plimbării sau imediat după drum, atunci a făcut prea mult exerciţiu.
Cum să măriţi toleranţa la efort a unui câine
Toleranţa unui câine la exerciţiu poate fi crescută atâta timp cât animalul este sănătos. Aşa cum nu v-aţi alătura unui maraton dacă nu aţi alergat de ani de zile, nu trebuie să vă aşteptaţi ca câinele dvs. să meargă, să alerge sau să menţină interesul pentru plimbare ore în şir dacă a trăit un stil de viaţă sedentar.
Ia-o mai uşor şi creşte treptat cantitatea de exerciţii pe care o oferi câinelui tău săptămână de săptămână. Crescând încet şi dozat rezistenţa şi condiţionând în mod corespunzător puterea, poţi evita rănirea şi durerea.
Relaţia dintre plimbarea câinilor şi programul stăpânilor
Oamenii au nevoie de cel puţin 150 de minute de mişcare energică pe săptămână, potrivit studiilor medicale. Dacă te străduieşti să-i oferi animalului de companie tot atât de mult timp, este bine! Dar trăim o viaţă aglomerată şi uneori avem zile de lucru foarte lungi, iar a ţine pasul cu exerciţiile regulate nu este întotdeauna posibil.
Dacă este prea dificil să vă plimbaţi câinele din cauza programului încărcat, încercaţi unele alternative ca:
- Angajarea unui plimbător de câini;
- Programarea a minim o plimbare de 10-15 minute pe zi;
- Înlocuirea plimbărilor cu jocul în curte.
Indiferent de forma de exerciţiu, încercaţi ca animalul să fie angajat în cel puţin 10-15 minute de activitate continuă în fiecare zi. Dacă oferiţi căţeluşului dvs. aceste plimbări care sunt satisfacţii atât fizice, cât şi mentale, animalul va fi fericit, sănătos şi cu un bun nivel al calităţii vieţii.
