Valul de imigranţi şi refugiaţi din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord a pus la încercare mecanismele de azil ale Uniunii Europene şi, la fel ca în cazul crizei din Grecia, unul dintre cuvintele cheie ale dezbaterii a fost solidaritatea. Fie că vorbim de solidaritate economică şi financiară între nordul şi sudul zonei euro sau de solidaritatea celor 28 de state membre cu Grecia şi Italia invadate de refugiaţi. România a fost şi ea prinsă în controversele privind preluarea imigranţilor. România a fost criticată de partenerii europeni pentru că nu a fost de acord, la Consiliul de Afaceri Interne al UE, cu cota de imigranţi stabilită de Bruxelles, alături de Ungaria, Cehia şi Slovacia - Finlanda s-a abţinut. Comisia Europeană a declanşat proceduri de infringement împotriva a 19 state UE, între care şi România, pentru nerespectarea dreptului la azil.
România ar urma să primească, până la sfârşitul anului viitor, în cadrul celor două mecanisme de relocare a imigranţilor din Grecia şi Italia, un total de 6.351 de azilanţi, în condiţiile în care autorităţile de la Bucureşti au susţinut ferm, la Bruxelles, că putem primi 1.785 de refugiaţi.
Cancelarul german Angela Merkel a lansat, săptămâna trecută, un nou apel la solidaritate între statele UE.
"Nu putem depăşi această situaţie decât prin solidaritate europeană. Suntem o Europă a valorilor, o Europă care trebuie să dea dovadă de raţiune şi, ca membru al comunităţii internaţionale, să pună umărul la soluţionarea cauzelor originare ale problemei refugiaţilor: războaiele civile şi ameninţarea terorismului. Şi trebuie să facem asta împreună", a declarat Merkel la sfârşitul săptămânii trecute, reiterând apelul la solidaritate în problema refugiaţilor.
Pentru a încerca să ne facem o idee despre amploarea şi limitele solidarităţii europene, ECONOMICA.NET a consultat rapoartele de buget ale UE din ultimii 15 ani.
România a contribuit la bugetul UE, din 2007, când a aderat, şi până în 2014, cu 9,4 miliarde de euro. În acelaşi interval de timp, UE a cheltuit cu România 29,99 miliarde de euro - fonduri structurale şi de coeziune, dezvoltare rurală, agricultură. Cifrele sunt extrase din rapoartele de execuţie bugetară ale UE şi prelucrate de ECONOMICA.NET.
Rezultă că România este pe plus, în relaţia cu bugetul UE, cu 17,77 miliarde de euro, de la aderare şi până anul trecut. Dacă punem la socoteală şi fondurile de preaderare, de 2,79 miliarde de euro în perioada 2000-2006, suma urcă la 20,62 miliarde de euro.
România a primit, pe hârtie, 29,99 miliarde euro de la UE în perioada 2000-2014, din care: 2,79 miliarde euro fonduri preaderare 2000-2006; 2,66 miliarde euro continuarea programului de asistenţă la preaderare IPA 2007-2014; 10,94 miliarde de euro fonduri structurale şi de coeziune; 12,155 miliarde euro fonduri pentru agricultură şi dezvoltare rurală, din care 5,55 miliarde euro plăţi directe către agricultori.
De la aderarea la UE, în 2007, şi până anul trecut, România a contribuit cu un total de 9,4 miliarde euro la bugetul Uniunii Europene. Cele mai mari contribuţii au fost înregistrate în ultimii trei ani, peste 1,3 miliarde euro pe an.
Dacă ne rezumăm la perioada post-aderare a României la UE, cel mai mare contribuitor net la bugetul Uniunii este Germania, cu o contribuţie netă de peste 74 de miliarde de euro, urmată de Franţa, cu 40,28 miliarde de euro, Marea Britanie cu 34,47 miliarde de euro, Italia cu 28,55 miliarde de euro, respectiv Olanda, cu 17,14 miliarde euro. Doar nouă ţări au statutul de plătitor net, per total, în perioada analizată, topul fiind completat de Suedia, cu 10,39 miliarde euro, Danemarca, 5,73 miliarde euro, Austria, cu 5,43 miliarde euro, şi Finlanda, 3,33 miliarde euro.
De remarcat situaţia Spaniei, a cincea mare economie din UE după PIB, care apare cu o diferenţă de 26,52 miliarde euro între cheltuielile UE şi contribuţia la bugetul comunitar.
Raportat la populaţia fiecărei ţări, cel mai mare plătitor net la bugetul UE este Suedia, cu 1.078 euro pe locuitor, urmată de Danemarca, cu 1.021 euro per capita, Olanda, cu 1.019 euro, respectiv Germania, 916 euro.
Cele mai mari încasări per capita revin Luxemburgului, 18.092 euro pe locuitor, urmat de Lituania, 3.603 euro, Grecia, 3.552 euro, Estonia, 3.198 euro per capita, Letonia, 2.744 euro per capita, Ungaria, 2.729 euro, Portugalia, cu 2.301 euro, Belgia, 2.229 euro, Polonia, 1.936 euro, Cehia, 1.622 euro.
România plăteşte 470 de euro pe locuitor şi primeşte 1.361 euro pe locuitor, rezultând încasări nete de la bugetul UE de 891 euro per capita, nivel mai redus decât în Bulgaria - 1.124 euro per capita.
De notat că cifrele pentru Luxemburg sunt denaturate de numărul foarte scăzut de locuitori ai regatului şi de numărul mare de instituţii UE localizate acolo (Curtea Europeană de Justiţie, Curtea Europeană a Auditorilor, Eurostat, Secretariatul Parlamentului European). De asemenea, având în vedere că Croaţia a aderat la UE în 2013, statistica acoperă o perioadă de doar 2 ani, faţă de opt ani în cazul celorlalte ţări.
(Calculele au fost efectuate pe baza rapoartelor de execuţie a bugetului UE şi populaţiei ţărilor membre în anul 2014)
Cum stăm cu absorbţia fondurilor UE
Produsul Intern Brut (PIB) al României a crescut cu 20% din 2007 până în 2014, de la 124,72 miliarde euro la 149,98 miliarde euro.
România avea, la 31 iulie, o rată de absorbţie curentă a fondurilor structurale şi de coeziune de 55,51% (declaraţii de cheltuieli transmise CE), pe ansamblul exerciţiului bugetar UE 2007-2013. Rata plăţilor intermediare de la CE se plasează la 51,26%, adică 9,769 miliarde de euro din totalul de 19,058 miliarde euro pus la dispoziţie României.
Cea mai bună rată de absorbţie, de 83,26% (declaraţii de cheltiuieli) se înregistrează la nivelul Programului Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, urmat de PO Asistenţă Tehnică, cu 64,34%, PO Regional, cu 63,77%, PO Sectorial -Cresterea Competitivitatii Economice, 59,06%, POS Transport, 58,79%, POS Mediu, 48,29%, respectiv POS Dezvoltarea Resurelor Umane, 46,53%.
România are cea mai redusă rată de absorbţie a fondurilor europene în perioada 2007-2014, faţă de niveluri în intervalul 80-90% în Ungaria, Polonia sau Ţările Baltice, potrivit datelor dintr-un raport KPMG.
