Găurile albe sunt fenomene mult mai exotice şi momentan teoretice, fiind exact opusul găurilor negre. Dacă lumina şi materia sunt atrase într-o gaură neagră de unde nu mai pot scăpa, găurile albe emit lumină şi materie şi nimic nu poate intra. Potrivit discovery.com, deşi există destule dovezi cu privire la existenţa găurilor negre în spaţiu, până acum nu a fost găsită nici o dovadă despre găurile albe. Un fizician de la University of Oregon din Eugene, Stephen D.H. Hsu, crede că poate explica de ce se întâmplă acest lucru.
Einstein a presupus că un univers în oglindă ar trebui să se afle de cealaltă parte a unei găuri albe. Dacă ne imaginăm o gaură neagră ca o pâlnie cu gât lung pe care o unim cu o a doua gaură neagră, poziţionată exact invers (o gaură albă), se ajunge la o formă care seamănă foarte mult cu o clepsidră, cu cele două capete unite de un filament foarte subţire. Podul Einstein-Rosen este prima ipoteză teoretică a unei găuri de vierme.
Este oare posibil ca găurile negre să se ascundă chiar în faţa noastră? În 1970, Stephen Hawking a demonstrat că atunci când o gaură neagră şi o gaură albă sunt în echilibru termal cu spaţiul din jurul lor, ar emite şi ar absorbi aceeaşi cantitate de radiaţii, fiind imposibil să le deosebim. Aşa că unele obiecte despre care credem că sunt găuri negre ar putea fi de fapt găuri albe „deghizate”.
Este vorba însă o circumstanţă foarte specifică. Hsu a decis să investigheze cum se comportă găurile albe în vid sau izolare, atunci când nu se află într-un echilibru cu o gaură neagră.
Teoria principală acum este că găurile negre se evaporă în timp, eliminând materia sub forma de radiaţie Hawking, dar o gaură albă izolată nu ar trebui să absoarbă sau să emită radiaţie. Hsu a postulat în studiul său că acestea explodează prin eliberarea unei cantităţi uriaşe de energie, sub formă de radiaţie quasitermală. Fizicianul este de părere că găurile albe nu pot exista în spaţiu şi de aceea nu observăm nici o dovadă a existenţei lor.
