Tigrii siberieni, cu denumirea ştiinţifică Panthera tigris altaica, trăiau cândva în Extremul Orient rus, nordul Chinei şi peninsula coreeană. Habitatul tigrului siberian este limitat acum la lanţul muntos Sihote-Alin din provinciile Primorski şi Habarovsk din Extremul Orient rus, în zone mici de la frontiera cu China şi posibil în Coreea de Nord, această specie reprezentând cea mai mare populaţie de tigri nefragmentată din lume.
Până în anii '40, vânătoarea a adus specia în pragul extincţiei — nu mai mult de 40 de exemplare rămânând în sălbăticie. Subspeciile a fost salvate atunci când Rusia a devenit prima ţară din lume care a acordat tigrului protecţie completă, informează organizaţia World Wildlife Found (WWF).
În anii ´80, populaţia de tigri siberieni a crescut la aproximativ 500 de exemplare. Deşi braconajul a crescut după prăbuşirea Uniunii Sovietice, continuarea eforturilor de conservare şi împotriva braconajului de către mulţi parteneri — inclusiv WWF — au ajutat populaţia să rămână stabilă la aproximativ 540 de exemplare. Tigrul siberian este clasificat în prezent ca specie în pericol de dispariţie.
Ameninţarea imediată la adresa supravieţuirii tigrilor siberieni o reprezintă braconajul ce vine în întâmpinarea cererii de produse de tigru pe piaţa neagră. Experţii spun că a apărut o categorie nouă de braconieri care urmăresc tigrii din Extremul Orient rus. Deseori având legături internaţionale, aceşti vânători moderni sunt mai bine înarmaţi, mai bine organizaţi şi mai rapizi decât predecesorii lor.
În 2010, presupuşi membri ai unei bande chineze de braconaj au fost reţinuţi de autorităţile ruse după ce s-au strecurat într-un sanctuar de tigri de lângă graniţă. Unul dintre suspecţi târa după el doi saci mari în care, potrivit poliţiei, erau două piei de tigru adult şi oasele unui pui de tigru.
Tigrii siberieni au cel mai întins habitat dintre toate subspeciile de tigru, deoarece trebuie să caute pe suprafeţe mari pentru a găsi hrană din cauza densităţii scăzute de animalelor de pradă. Latitudinea înaltă înseamnă ierni lungi şi faptul că soarele nu se ridică prea mult deasupra orizontului. Însă întinderile vaste de taiga din Amur-Heilong sunt unice. În această regiune cresc pinul coreean şi stejarul mongol, care oferă un habitat important pentru tigrul siberian şi pentru prada acestuia, precum şi resurse economice importante pentru comunităţile locale.
Însă taigaua este expusă riscului de exploatare a pădurilor, conversie la agricultură, expansiune urbană, construcţie a drumurilor, exploatări miniere, incendii şi aplicarea inadecvată a legii. Exploatarea ilegală este răspândită pe întreg teritoriul Orientului Îndepărtat al Rusiei şi are un impact major asupra populaţiilor de tigri, deoarece pinul coreean şi stejarul mongol oferă hrană esenţială pentru prada tigrilor în timpul iernii.
Cel puţin 30% din totalul exporturilor de lemn din pădurile ruseşti sunt afectate de exploatările forestiere ilegale. Statele Unite sunt principalul importator de lemn de esenţă tare recoltat din Orientul Extrem al Rusiei şi fabricat ca mobilier în China. În 2010, guvernul rus a menţionat pinul coreean în apendicele III al Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES) — care necesită autorizaţii CITES pentru ca pinul coreean să fie exportat din Rusia şi care îngreunează continuarea comerţului ilegal cu lemn.
Dark Forest, un documentar rusesc sub acoperire care investighează mafia lemnului din Rusia, pune accent pe corupţia la nivel înalt răspândită în sistem. Filmul evidenţiază prevalenţa despăduririlor ilegale în zonele protejate şi licitaţiile false în Extremul Orient. Documentarul confirmă mai multe rapoarte ale WWF care au dezvăluit că despăduririle din regiune sunt în marea lor majoritate ilegale.
