Ştrumfii, spiriduşii albaştri creaţi de desenatorul belgian Peyo în urma cu 50 de ani şi iubiţi de generaţii întregi de copii, sunt antisemiţi şi rasişti şi îi tratează pe negri ca pe nişte primate idioate, susţine într-o carte un autor francez, potrivit cotidianului britanic The Telegraph.
În cartea sa intitulată „Le petit livre bleu: analyse critique et politique de la société des Schtroumpfs” (Cărticica albastră: analiză critică şi politică a societăţii ştrumfilor - n.r.) Antoine Buéno, 33 de ani, lector la prestigioasa şcoală de ştiinţe politice din Paris, Sciences Po, face praf fără milă lumea ştrumfilor. Situaţia este... albastră pentru ştrumfi pentru că implacabila concluzie a autorului francez este că spiriduşii reprezintă „arhetipul societăţii totalitare îmbibate de stalinism şi nazism”.
Deloc bunul Buéno îşi justifică acuzaţiile de rasism citând prima lucrare a lui Peyo - care în franceză s-a numit „Ştrumfii negri” dar a fost tradusă în versiunea engleză drept „Ştrumfii mov” din considerente de... corectitudine politică. În respectiva poveste, un ştrumf este înţepat de o muscă neagră şi din această cauză pielea ştrumfului capătă culoarea cernelei, spiriduşul o ia razna şi nu mai este în stare să vorbească. În scurt timp, întregul sat îşi schimbă culoarea.
Buéno insistă că această istorioară este rasistă de-a dreptul, pentru că atunci când ştrumfii devin negri, „sunt reduşi la stadiul de primitivi care se deplasează prin ţopăieli şi ţipă: «Gnap! Gnap!»”. „Pierd orice fărâmă de inteligenţă şi devin de-a dreptul idioţi”, apreciază Buéno. „Acesta este, în mare, felul în care africanii erau priviţi de coloniştii albi în secolul al XIX-lea”, mai spune el.
În plus, în cartea sa, scriitorul francez se jură că duşmanul de moarte al ştrumfilor, Gargamel, vrăjitorul cel rău care încearcă în fiecare episod să le facă rău spiriduşilor albaştri, nu este altceva decât o caricatură antisemită clasică a unui evreu lacom după bani. 'Gargamel este urât, murdar, are nas coroiat şi este fascinat de aur'.
Marele Ştrumf, şeful ştrumfilor, este prezentat ca un gerontocrat dictatorial care exercită o putere absolută şi ale cărui căciulă şi pantaloni de culoare roşie sunt o ocheadă făcută lui Stalin, în timp ce Ştrumfiţa, singura blondă creată de Gargamel pentru a provoca dezastru printre duşmanii săi, este o aluzie misogină la adresa unei femei ariene...
Cum era de aşteptat, cartea lui Buéno a provocat un val de furie pe internet din partea iubitorilor de ştrumfi. Revolta a fost atât de mare încât scriitorul a declarat că se teme pentru integritatea lui fizică şi a insistat că nu a avut intenţii rele. „Iubesc ştrumfii!” - s-a apărat Buéno pe site-ul Nouvelobs. „Am vrut doar să explic, prin această carte, că poveştile populare ne învaţă multe despre societatea din care provenim. Nu-l acuz pe Peyo de rasism, dacă ar fi fost aşa vă închipuiţi că urmaşii lui m-ar fi atacat. Totuşi, cred că opera sa (ca şi a multor altora) poartă şi concentrează un număr de stereotipuri particulare unei anumite societăţi şi unei anumite epoci”, a explicat autorul francez.
Coincidenţă sau nu, controversa a apărut cu doar câteva luni înainte de lansarea, la Hollywood, a lungmetrajului „Ştrumfii”, film cu un buget impresionant şi care va apărea pe marile ecrane americane în august.
