Rinocerul negru, cu denumirea ştiinţifică Diceros bicornis, este una dintre speciile clasificate de World Wildlife Fund (WWF) ca fiind în pericol critic de dispariţie.
Vânătorii europeni sunt responsabili pentru declinul precoce al populaţiilor de rinocer negru. Era ceva obişnuit ca cinci sau şase rinoceri să fie ucişi într-o singură zi pentru hrană sau pur şi simplu pentru amuzament. Coloniştii europeni care au sosit în Africa în secolul al 20-lea pentru a coloniza şi a crea ferme şi plantaţii au continuat măcelul fără sens. Cei mai mulţi oameni considerau rinocerii drept paraziţi şi i-au exterminat cu orice preţ.
"CONDAMNAŢI". Acesta a fost titlul scris cu majuscule al unui articol de pe prima pagină a ziarului britanic Daily Mirror în 1961, însoţit de o fotografie, de mărimea unei pagini întregi, a doi rinoceri din Africa. Articolul spunea că rinocerii au fost "condamnaţi să dispară de pe faţa pământului din cauza nebuniei, lăcomiei şi neglijenţei omului" şi îi încuraja pe cititori să sprijine o nouă organizaţie de conservare: WWF. De atunci, scrie organizaţia pe site-ul său, ne-am luptat pentru a proteja rinocerii africani. Succesul recent în conservarea rinocerului negru este încurajator, dar rămân multe de făcut pentru a aduce populaţia acestora chiar şi până la o fracţiune din ceea ce a fost cândva — şi a ne asigura că acesta se menţine.
De ce este importantă această specie
Rinocerii sunt unul dintre cele mai vechi grupuri de mamifere, practic nişte fosile vii. Ei joacă un rol important în habitatele lor şi, în ţări precum Namibia, sunt o sursă importantă de venit din ecoturism. Protejarea rinocerilor negri duce la crearea de spaţii mari de teren în scopuri de conservare. De acest lucru beneficiază multe alte specii, inclusiv elefanţii.
Comerţul ilegal cu animale sălbatice şi pierderea habitatului sunt principalele ameninţări din prezent pentru populaţia de rinoceri negri.
Aceştia au două coarne şi, uneori, un al treilea corn posterior mic. Cornul frontal este mai lung decât cel din spate, care îi face ţinte profitabile pentru comerţul ilegal cu corn de rinocer. Între anii 1970 şi 1992, 96 la sută din rinocerii negri rămaşi în Africa au fost ucişi. Un val de braconaj pentru corn de rinocer s-a propagat în Kenya şi Tanzania, a continuat spre sud, prin Valea Luangwa din Zambia până la râul Zambezi, şi s-a răspândit în Zimbabwe. Instabilitatea politică şi războaiele au împiedicat în mare măsură munca de conservare a rinocerilor în Africa, în special în Angola, Rwanda, Somalia şi Sudan. Această situaţie a exacerbat ameninţări precum comerţul cu corn de rinocer şi creşterea braconajului din cauza sărăciei.
Astăzi, rinocerii negri rămân în pericol critic de dispariţie din cauza creşterii cererii de corn de rinocer, care a condus la niveluri de braconaj record. O creştere recentă a braconajului în Africa de Sud ameninţă să şteargă succesul de conservare de până acum. Creşterea este determinată de o cerere tot mai mare din partea unor consumatori din Asia, în special din Vietnam, pentru remedii populare care conţin corn de rinocer. În 2014, un număr total de 1.215 de rinoceri au fost braconaţi în Africa de Sud — o creştere de 21 la sută faţă de anul precedent.
Schimbările de habitat au contribuit la un declin al populaţiei de rinocer negru, dar aceasta este o ameninţare secundară în comparaţie cu braconajul. În sudul Zimbabwe, parcuri de conservare a rinocerilor aflate în proprietate privată au fost invadate de oameni fără pământ. Acest lucru reduce suprafaţa de habitat sigur pentru două populaţii mari de rinocer negru şi creşte riscul de braconaj şi instalarea de capcane.
WWF a lansat un efort internaţional pentru a salva fauna sălbatică, în 1961, salvând rinocerii negri, printre multe alte specii, aflate în pragul dispariţiei. Eforturile de conservare au ajutat ca numărul total de rinoceri negri să crească de la 2.410 în 1995 la 4.880 în 2010. Organizaţia lucrează pentru a opri braconajul, a creşte populaţiile de rinoceri, pentru a îmbunătăţi aplicarea legii şi a combate comerţul ilegal cu coarne de rinocer.
