Fauna marină mare este mai expusă dispariţiei în masă decât animalele marine mici din cauza pescuitului şi vânătorii excesive, putând rezulta un al şaselea fenomen de extincţie în masă complet diferit de celelalte cinci produse în ultimii 500 de milioane de ani şi în care diversitatea faunei marine mici a avut mai mult de suferit, conform unui studiu publicat în revista Science, transmit Reuters şi AFP.
Fosilele provenite din perioadele celor cinci evenimente anterioare de dispariţie în masă, dintre care cel mai recent produs în urmă cu 65 de milioane de ani, când un asteroid a lovit Pământul şi a provocat dispariţia dinozaurilor, indică faptul că fauna marină mică era mai vulnerabilă. De cealaltă parte, în aceşti ani în care aproape toate habitatele terestre sunt afectate antropic, peştii mari, aşa cum sunt rechinii sau tonul, dar şi mamiferele marine, precum balenele, delfinii sau focile, sunt mai expuse pericolului dispariţiei decât speciile mici de peşti şi de moluşte.
Speciile mari sunt principalele ameninţate în perioada modernă, pe când speciile mici au fost mai vulnerabile în faţa evenimentelor trecute de dispariţie în masă. "Un astfel de efect nu s-a mai produs vreodată în ocean în ultimii jumătate de miliard de ani", a comentat coordonatorul acestui studiu, Jonathan Payne, de la Universitatea Stanford. El a adăugat că explicaţia acestui efect este probabil legată de faptul că industria pescuitului oceanic vizează în special speciile mari pentru consum, acestea fiind considerate mai rentabile.
Rapoarte ale ONU avertizează cu privire la riscul producerii unui al şaselea eveniment de extincţie în masă, atât în mările şi oceanele planetei cât şi pe uscat. În zonele continentale, defrişările de păduri pentru a face loc fermelor, terenurilor agricole şi pentru noi drumuri şi autostrăzi restrâng habitatul animalelor şi limitează biodiversitatea, la care se adaugă şi alţi factori antropici precum poluarea şi vânătoarea. Schimbările climatice, de asemenea influenţate antropic în mare măsură, contribuie la creşterea riscurilor pentru faună şi floră, deopotrivă pe uscat şi în apele mărilor şi oceanelor.
Conform "Listei Roşii", alcătuită de cercetători din cadrul Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (International Union for Conservation of Nature — IUCN), între 24% şi 40% din speciile de animale marine sunt în prezent vulnerabile în faţa dispariţiei.
Chiar şi aşa, fauna acvatică a fost până relativ recent ferită de amploarea vânătorilor care au dus la dispariţia unor specii terestre precum mamutul lânos sau mai recent tigrul tasmanian şi pasărea dodo. "Până relativ recent oamenii nu pescuiau decât în zonele din apropierea coastelor şi nu dispuneau de tehnologia de a pescui în largul mărilor şi oceanelor, la scară industrială", menţionează Noel Heim, de la Universitatea Stanford, coautor al acestui studiu.
Dintre animalele marine mari din perioada modernă, doar vaca de mare a lui Steller, o specie de lamantin ce ajungea până la 9 metri lungime, a dispărut din cauza vânătorii excesive în secolul XVIII. Alte specii de animale marine, printre care balenele şi delfinii, sunt în prezent protejate, dar populaţiile de cetacee care se refac greu sunt expuse în continuare pericolelor reprezentate de poluare şi braconaj.
Cu toate acestea, susţin oamenii de ştiinţă, nu este încă prea târziu pentru a salva biodiversitatea marină. "Vestea cea bună este că (un fenomen de extincţie în masă) nu se va produce imediat. Avem încă oportunitatea de a schimba lucrurile", a subliniat Jonathan Payne.
În cadrul acestui studiu au fost analizate toate cele cinci evenimente de dispariţie în masă produse în istoria planetei. Cel de-al şaselea astfel de eveniment ar fi început deja şi este provocat de pescuitul şi vânătoarea excesivă a unor specii mari de faună marină, aşa cum sunt balena albastră, tonul roşu sau marele rechin alb. Dispariţia progresivă a acestor animale mari, aflate la vârful lanţului trofic marin, ar avea un efect devastator pentru ecologia marină, au avertizat oamenii de ştiinţă.
În cadrul analizei lor, cercetătorii au examinat cât de ameninţate au fost 2.497 de grupuri de vertebrate şi nevertebrate marine în ultimii 500 de ani şi au comparat datele obţinute cu cele legate de fenomenele anterioare de dispariţie în masă. "Analiza noastră a ajuns la concluzia că un animal marin, cu cât este mai mare, cu atât este mai expus riscului de dispariţie", conform lui Jonathan Payne.
În ultimii cinci ani, comunitatea internaţională a început să adopte măsuri ferme de conservare a ecosistemelor marine, înfiinţând zone protejate pentru a asigura conservarea speciilor ameninţate.
