În şcolile româneşti, unde ar trebui să se promoveze sisteme de valori sănătoase şi să se construiască adevărate caractere, încă mai funcţionează educaţia punitivă, în care elevul este pedepsit pentru ceea ce nu ştie, nu valorificat pentru ceea ce ştie, este de părere cunoscutul psiholog Laura Maria Cojocaru.
Mai mult decât atât, specialistul consideră că majoritatea profesorilor admonestează mult prea uşor un elev atunci când este fluctuant în procesul educaţional şi îi cere, câteodată în mod exagerat, să performeze în fiecare moment. Dacă acesta nu ţine mereu ştacheta sus, de multe ori este etichetat negativ de profesor, cu apelative precum “prostule” sau “leneşule”. “Din nefericire, mulţi profesori din România punctează mult prea uşor un moment de neatenţie sau de necunoaştere, şi extrapolează acel moment la nivelul lui general din punct de vedere academic. Ca orice om, şi elevii au momente mai bune sau mai proaste, aşa cum şi profesorii trec prin diverse faze. Elevul ar trebui punctat pentru evoluţia sa generală, deoarece în educaţie vorbim despre continuitate, şi nu trebuie despre momente aleatorii. Elevul ar trebui notat pentru ceea ce ştie, nu pentru ceea ce nu ştie, deci ar trebui să existe o mai mare rigoare în notarea lui”, declară psihologul.
Un elev încurajat va veni cu drag la şcoală
Înaltele foruri ale Uniunii Europene încurajează dictonul “Să venim cu drag la scoală!”, însă se pare că ţara noastră face notă discrepantă. “Este mai mult decât evident că un elev încurajat, va deveni un elev care va aştepta cu drag ora respectivă, va învaţă mai cu spor, ştiind că profesorul a văzut şi a apreciat eforturile lui. Ca o consecinţă a acestei strategii educaţionale, elevul va dori să rămână văzut şi apreciat în continuare, deoarece acea stare îl face să se simtă valoros şi valorificat. Acest lucru se numeşte MOTIVAŢIE! Un elev care va fi tratat aşa cum este el în realitate, o fiinţă umană care este la şcoală tocmai pentru că nu ştie şi are de învăţat, se va simţi în largul lui, va avea curajul să pună întrebări şi să răspundă fără frică de a fi certat sau pedepsit cu o notă pentru că nu ştie tot ce ştie profesorul”, consideră psihologul.
Profesorul nu este “şeful” elevului, ci îndrumătorul lui
Este evident pentru toată lumea că profesorul ştie mai mult decât elevul, însă acesta nu este un motiv pentru a cauta de câte ori are ocazia momente în care să-i arate elevului acest lucru, cel puţin nu prin pedeapsă şi prin veşnicul “ai greşit!”. “Noi, ca adulţi, cum ne-am simţi dacă şeful nostru, prietenul nostru, părinţii noştri, partenerul nostru, persoane importante din viaţa noastră, ne-ar sublinia de fiecare dată “greşelile”, iar lucrurile bune le-ar trece cu vederea? Este fără doar şi poate un sentiment de frustrare. Şi cum ne putem aştepta că un copil care este în plină formare pentru viaţă să reacţioneze pozitiv la astfel de atitudini? Dacă profesorii se vor aştepta în continuare ca elevii să înveţe de frică, este bine să afle că acesta este un concept învechit şi dovedit ca nefuncţional”, explică psihologul.
Elevii merg la meditaţii de frică notelor mici de la clasă
S-a construit un sistem păgubos pentru elev, iar acesta funcţionează şi în zilele noastre. De frica notelor mici din clasă, elevii sunt sfătuiţi, mai voalat sau mai direct, să urmeze ore de meditaţie. “Dacă profesorii se vor aştepta ca elevii să vina la ei la meditaţii de frica notelor mici de la clasă, aceştia se vor duce probabil la meditaţii, dar la alt profesor. Deoarece, drag profesor care dai note mici, care încerci să-i dovedeşti copilului “puterea ta”, care îi spui repetat că greşeşte, că nu ştie, că nu e bun, probabil că nu te-ai întrebat până acum (dar părinţii se întreabă!): “daca elevul X este atât de “prost” şi are note atât de mici, oare nu cumva TU, drag profesor, nu ţi-ai făcut datoria de a-l face să-i placă materia ta, s-o înţeleagă şi să şi-o însuşească?”, declară psihologul.
Nu avem nevoie de un sistem educaţional care produce stick-uri de memorie
Specialistul în psihologia copilului consideră că, dacă ne vom aştepta în continuare ca elevii să înveţe de frică, nu ar mai trebui să mire pe nimeni că atitudinea lor faţă de şcoală şi profesori este una de revoltă. “Bunul-simţ instinctual pe care-l avem fiecare în interiorul nostru, le spune şi lor că nu au nevoie să fie trataţi ca nişte “proşti care greşesc”, ci încurajaţi şi trataţi ca nişte fiinţe umane cu suflet, care au nevoie de înţelegere, acceptare şi iubire. Nu avem nevoie de un învăţământ care construieşte roboţi pentru stocare de date sau “stick-uri de memorie cu picioare”. Pentru asta avem laptopuri, tablete, smartphone-uri etc. Avem nevoie de un învăţământ care construieşte OAMENI! Aveţi curajul să cereţi profesorilor să vă încurajeze, să vă aprecieze, să vă fie modele reale, pozitive, constructive!”, conchide psihologul.
