Elefantul asiatic, Elephas maximus indicus, este un important simbol cultural al Asiei care a ajuns să fie ameninţat cu dispariţia din cauza restrângerii habitatului prin defrişări în scopul extinderii terenurilor agricole dar şi din cauza braconajului, conform World Wildlife Found (WWF).
Folosiţi de mii de ani ca animale de tracţiune şi pentru ridicarea de materiale grele în construcţii, iar mai recent şi ca atracţie turistică, elefanţii asiatici sunt onoraţi în religia hindusă. Conform acestei mitologii, zeii (deva) şi demonii (asura) au tulburat apele oceanelor în căutarea elixirului nemuririi şi au găsit nouă pietre nestemate, dintre care una reprezintă originea elefanţilor. În hinduism, înainte de orice ritual i se aduc jertfe zeului cu cap de elefant, Ganesha, supranumit şi "cel care îndepărtează obstacolele". În pofida acestor tradiţii milenare, elefanţii asiatici continuă să fie braconaţi, în prezent populaţia de pahiderme din mediul natural fiind estimată la 40.000 — 50.000 de indivizi.
Elefantul asiatic, animal ce ajunge să cântărească peste 5,5 tone, dar este mai mic decât vărul său african, având o înălţime la greabăn de până la 3,5 metri şi o lungime de 6,4 metri (pe când elefantul african poate depăşi 4 metri înălţime şi o lungime de 9 — 10 metri la o greutate de peste 7 tone) este un animal foarte inteligent şi sociabil, trăind în grupuri de 5 — 10 indivizi, conduse de cea mai bătrână femelă. La fel ca şi în cazul elefanţilor africani, ocazional astfel de grupuri se unesc formând turme.
Elefanţii îşi petrec cea mai mare parte a zilei hrănindu-se cu iarbă, scoarţă de copac, rădăcini şi frunze. Bananele, orezul şi trestia de zahăr se numără printre delicatesele cele mai apreciate de aceste animale. Elefanţii trăiesc în apropierea surselor de apă, având nevoie să se adape cel puţin o dată pe zi.
Numeroşi elefanţi asiatici sunt braconaţi în Myanmar, deşi doar aproximativ 1% dintre indivizi au fildeşii crescuţi. În prezent elefanţii asiatici sunt omorâţi pentru piele dar şi pentru alte părţi precum dinţii sau chiar coada. Astfel, peste 110 elefanţi au fost braconaţi din 2013 şi până în prezent în Myanmar, în special în regiunile Bago Yoma şi delta Ayeyarwady. Dacă braconajul va continua în acest ritm, în următoarele 12 — 24 de luni nu vor mai exista elefanţi în aceste două regiuni din Myanmar, avertizează WWF.
"Elefanţii asiatici se confruntă deja cu probleme grave legate de restrângerea habitatului natural. La acestea se adaugă şi o nouă tendinţă pe care am remarcat-o şi anume uciderea lor fără discriminare pentru piele. Este o chestiune extrem de alarmantă. Trebuie să protejăm aceste animale!", a îndemnat Nilanga Jayasinghe, reprezentant al WWF în Myanmar, unde numărul elefanţilor sălbatici a scăzut sub 2.000 de indivizi.
Pielea uscată de elefant este vândută pentru producerea de alifii în medicina tradiţională, creme cosmetice sau este recomandată spre consum persoanelor bolnave de stomac. Pielea este tăbăcită şi folosită pentru brăţări, în timp ce fire de păr din coada animalelor sunt încastrate în inele de argint care sunt purtate de talismane aducătoare de noroc. Dinţii pahidermelor sunt transformaţi într-o pudră fină care este aplicată împotriva acneeii şi inflamaţiilor pielii. Pieţele pentru comercializarea acestor produse sunt situate în regiunile de graniţă în China, Laos şi Thailanda, dar există cerere şi în Myanmar, notează WWF, care subliniază că un viitor pentru această specie înseamnă şi un viitor şi pentru alte specii sălbatice din acelaşi habitat.
Cel mai mare pericol pentru elefanţii asiatici este reprezentat însă de pierderea de habitat, care de multe ori duce la producerea de conflicte între aceste animale mari şi oameni. Boom-ul demografic din sudul Asiei a dus treptat la restrângerea habitatului sălbatic care a devenit fragmentat de elemente de infrastructură (în special de drumuri şi căi ferate). Astfel elefanţii sălbatici ajung să trăiască în "insule" delimitate de astfel de elemente de infrastructură, rutele lor tradiţionale de migraţie fiind întrerupte. Fără a mai putea să intre în contact şi să se înmulţească cu exemplare din alte grupuri/turme, bagajul genetic al acestor animale ajunge să fie afectat grav de înmulţirea între membrii aceleiaşi familii.
De asemenea, restrângerea habitatului aduce aceste animale din ce în ce mai aproape de aşezările umane. În căutarea hranei, un sigur elefant poate distruge complet o mică fermă agricolă. De multe ori elefanţii care ajung pe terenurile agricole sunt omorâţi de localnici.
