28 SEPTEMBRIE 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
De ce echinocţiile nu au o dată fixă?
De ce echinocţiile nu au o dată fixă?

Contrar unei convingeri destul de înrădăcinate, primăvara nu vine de fiecare dată la 21 martie, iar toamna nu începe mereu la 21 septembrie. În cazul toamnei este chiar destul de rar să înceapă la 21 septembrie. Spre exemplu, anul acesta toamna astronomică a început la 22 septembrie, iar ideea conform căreia echinocţiile de primăvară şi de toamnă cad în fiecare an în datele de 21 martie şi respectiv 21 septembrie reprezintă o simplificare pentru a menţine parametrii astronomici care marchează mişcarea de revoluţie a planetei noastre în jurul Soarelui, conform unui material publicat de Le Figaro.
În fiecare an, începutul toamnei are loc exact în momentul echinocţiului de toamnă, când linia care marchează graniţa dintre ziuă şi noapte de la suprafaţa planetei noastre trece direct peste cei doi poli. Astfel, durata zilei este egală cu cea a nopţii oriunde ne-am afla pe Terra. Şi în consecinţă, în timpul echinocţiului, Soarele răsare exact din est şi apune cu precizie în vest.
De ce însă acest echinocţiu nu cade în fiecare an în aceeaşi zi? În primul rând, anul poate avea 365 de zile sau 366, atunci când este bisect. Această variaţie produce un decalaj în calendar în ceea ce priveşte datele echinocţiilor. În al doilea rând, Pământul nu descrie o orbită perfect circulară în jurul Soarelui. Dacă ar fi fost aşa, fiecare anotimp ar fi avut o durată perfect egală cu celelalte. Orbita Pământului nu este un cerc perfect ci o elipsă foarte uşor alungită, distanţa dintre Pământ şi Soare variind între 147 şi 152 de milioane de kilometri.
Legile mecanicii orbitale fac ca planeta noastră să se învârtă mai rapid în jurul Soarelui atunci când este mai aproape de astru (la periheliu), decât atunci când se află mai departe (afeliu). Acest efect produce un decalaj în ceea ce priveşte durata anotimpurilor şi data în care acestea încep. În acest an, conform calculelor specialiştilor de la Observatorul astronomic din Paris, primăvara şi vara au avut puţin mai mult de 92 şi respectiv 93 de zile, în timp ce toamna care tocmai a început şi iarna ce va urma nu vor dura decât 89 de zile.
Din cauza tuturor acestor variabile, echinocţiul de primăvară cade de cele mai multe ori în zilele de 20 şi 21 martie (şi în caz excepţional la 19 martie), în timp ce echinocţiul de toamnă cade de obicei la 22 sau 23 septembrie (dar poate pica mai rar şi în zilele de 21 sau 24 septembrie). Anul acesta echinocţiul de toamnă a picat la 22 septembrie. Următorul an în care va cădea pe data de 21 septembrie va fi abia 2092.


Articole înrudite