La 30 de kilometri de oraşul italian Torino se află oraşul subteran Damanhur, "sediul" comunităţii damanhuriene. Locuitorii săi susţin că puternica lor bază socială, spirituală şi economică reprezintă un exemplu demn de urmat de către întreaga omenire. Ei au propria constituţie, propria monedă (credito) şi propria limbă, folosită în ritualuri. Idealul declarat al damanhurienilor îl constituie promovarea libertăţii de exprimare şi circulaţie a ideilor, încurajarea creativităţii şi "îmbunătăţirea sinelui", văzute ca paşi pe calea evoluţiei superioare a speciei umane.
Istoria Damanhurului menţionează: "Primul târnăcop a lovit stânca într-o noapte caldă de august. Era anul 1978: o stea strălucitoare a străbătut, încet, cerul, lăsând în urma ei un praf auriu, care s-a aşternut pe pământ. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a începe săpăturile în munte, către inima Pământului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia să fie făcut cu mâinile şi voinţa oamenilor, şi nimeni nu trebuia să ştie de asta."
Existenţa templului subteran a fost făcută publică abia în urmă cu câţiva ani, de către un fost membru al comunităţii. De atunci, Damanhur şi-a deschis porţile şi pentru vizitatori. Se poate pătrunde în Damanhur printr-o intrare secretă, în spatele căreia se afla un labirint de coridoare ce conduc spre o sală imensă, decorată cu simboluri oculte. Deasupra se află cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri şi având forma unei uriaşe roţi de foc.
Pretutindeni, simbolurile evocă dualitatea existenţei - bărbat-femeie, bine-rău, Soare-Lună -, podelele sunt decorate cu mozaicuri iar pereţii cu figuri în mărime naturală, reprezentate dansând şi luptându-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mâna, aşa cum au cerut întemeietorii. Fiecare încăpere simbolizează un aspect al existenţei: sala metalelor, unde viciul şi virtutea duc o luptă fără sfârşit, sala pământului, cu uşile sale solară şi selenară, sala oglinzilor şi sala apei, unde pereţii sunt decoraţi cu texte iniţiatice, scrise în limba secretă a comunităţii.
Şerpii aurii care traversează pereţii simbolizează "liniile" ce străbat Pământul ca un uriaş sistem nervos - idee preluată din teoria meridianelor corpului uman, folosită în acupunctură. "Această comunitate crede în frumuseţea interacţionării creative - ne ocrotim şi ne modelăm reciproc, asemenea pietrelor dintr-un râu" - spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin artă cântăreşte la fel de mult ca şi credinţa însăşi.
Aici, femeile şi bărbaţii sunt parteneri egali şi îşi unesc forţele completându-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific în care "se luptă cu forţele malefice": călătoriile astrale. Nu numai că există cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar există şi o încăpere specială rezervată călătoriilor în timp şi spaţiu.
"Am fost în Egiptul antic şi am vorbit cu faraonul - i-am spus să construiască o piramidă la Dendera. Aşa că, atunci când vei citi că a fost descoperită o piramidă, vei şti cum a ajuns acolo", povesteşte cu nonşalanţă o femeie. Persoana care deţine cele mai multe dintre secretele comunităţii damanhuriene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care călătoriile astrale au devenit deja rutină. "Răul este în noi şi el trebuie îndepărtat; din fericire, stă în puterea noastră s-o facem. Dacă ne vom folosi în mod raţional libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual şi, o dată cu noi, o dată cu fiecare individ în parte, şi umanitatea va evolua spiritual" - spune el.
Cum simţul responsabilităţii priveşte şi mediul înconjurător, la Damanhur se construieşte o biosferă imensă, un ecosistem cu propriul microclimat, care să protejeze copacii - "antenele templului subteran". Damanhurienii lucrează manual mătăsuri şi ţesături căutate de marii creatori de modă şi pictează tablouri care se bucură de o foarte bună cotă pe piaţa de specialitate. Există, de asemenea, o puternică linie de export pentru mâncărurile şi băuturile lor tradiţionale.
Poveştile oamenilor care au renunţat la stilul propriu de viaţă şi au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenţă spirituală, în comuniune cu natura şi cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vândut tot şi au venit la Damanhur de departe, în speranţa unui nou început. Unii au rămas, alţii s-au întors după o vreme la viaţa "normală" - cu toţii, însă, au avut parte de o aventură unică, au avut ceva de învăţat din încercarea de a construi o lume în care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natură, creativitatea şi spiritualitatea.
Istoria Damanhurului menţionează: "Primul târnăcop a lovit stânca într-o noapte caldă de august. Era anul 1978: o stea strălucitoare a străbătut, încet, cerul, lăsând în urma ei un praf auriu, care s-a aşternut pe pământ. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a începe săpăturile în munte, către inima Pământului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia să fie făcut cu mâinile şi voinţa oamenilor, şi nimeni nu trebuia să ştie de asta."
Existenţa templului subteran a fost făcută publică abia în urmă cu câţiva ani, de către un fost membru al comunităţii. De atunci, Damanhur şi-a deschis porţile şi pentru vizitatori. Se poate pătrunde în Damanhur printr-o intrare secretă, în spatele căreia se afla un labirint de coridoare ce conduc spre o sală imensă, decorată cu simboluri oculte. Deasupra se află cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri şi având forma unei uriaşe roţi de foc.
Pretutindeni, simbolurile evocă dualitatea existenţei - bărbat-femeie, bine-rău, Soare-Lună -, podelele sunt decorate cu mozaicuri iar pereţii cu figuri în mărime naturală, reprezentate dansând şi luptându-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mâna, aşa cum au cerut întemeietorii. Fiecare încăpere simbolizează un aspect al existenţei: sala metalelor, unde viciul şi virtutea duc o luptă fără sfârşit, sala pământului, cu uşile sale solară şi selenară, sala oglinzilor şi sala apei, unde pereţii sunt decoraţi cu texte iniţiatice, scrise în limba secretă a comunităţii.
Şerpii aurii care traversează pereţii simbolizează "liniile" ce străbat Pământul ca un uriaş sistem nervos - idee preluată din teoria meridianelor corpului uman, folosită în acupunctură. "Această comunitate crede în frumuseţea interacţionării creative - ne ocrotim şi ne modelăm reciproc, asemenea pietrelor dintr-un râu" - spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin artă cântăreşte la fel de mult ca şi credinţa însăşi.
Aici, femeile şi bărbaţii sunt parteneri egali şi îşi unesc forţele completându-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific în care "se luptă cu forţele malefice": călătoriile astrale. Nu numai că există cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar există şi o încăpere specială rezervată călătoriilor în timp şi spaţiu.
"Am fost în Egiptul antic şi am vorbit cu faraonul - i-am spus să construiască o piramidă la Dendera. Aşa că, atunci când vei citi că a fost descoperită o piramidă, vei şti cum a ajuns acolo", povesteşte cu nonşalanţă o femeie. Persoana care deţine cele mai multe dintre secretele comunităţii damanhuriene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care călătoriile astrale au devenit deja rutină. "Răul este în noi şi el trebuie îndepărtat; din fericire, stă în puterea noastră s-o facem. Dacă ne vom folosi în mod raţional libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual şi, o dată cu noi, o dată cu fiecare individ în parte, şi umanitatea va evolua spiritual" - spune el.
Cum simţul responsabilităţii priveşte şi mediul înconjurător, la Damanhur se construieşte o biosferă imensă, un ecosistem cu propriul microclimat, care să protejeze copacii - "antenele templului subteran". Damanhurienii lucrează manual mătăsuri şi ţesături căutate de marii creatori de modă şi pictează tablouri care se bucură de o foarte bună cotă pe piaţa de specialitate. Există, de asemenea, o puternică linie de export pentru mâncărurile şi băuturile lor tradiţionale.
Poveştile oamenilor care au renunţat la stilul propriu de viaţă şi au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenţă spirituală, în comuniune cu natura şi cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vândut tot şi au venit la Damanhur de departe, în speranţa unui nou început. Unii au rămas, alţii s-au întors după o vreme la viaţa "normală" - cu toţii, însă, au avut parte de o aventură unică, au avut ceva de învăţat din încercarea de a construi o lume în care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natură, creativitatea şi spiritualitatea.
