În cazul unei persoane, izbirea capului de un trunchi de copac ar putea fi de ajuns pentru pierderea cunoştinţei, însă ciocănitorile fac acest lucru de mii şi mii de ori în timpul vieţii lor şi există pe Pământ de circa 25 de milioane de ani. Totuşi, un studiu publicat recent demonstrează pentru prima oară că loviturile repetate ar avea consecinţe asupra creierului acestor păsări, relatează Reuters.
În urma unei analize, cercetătorii au identificat acumulări ale unei proteine numită tau în creierul ciocănitorilor, fapt ce în cazul oamenilor este asociat cu leziunile cerebrale ce apar în urma unor boli neurodegenerative sau a traumelor suferite la nivelul capului.
Oamenii de ştiinţă au examinat ţesuturi cerebrale de la două specii, ciocănitoarea Downy şi mierla cu aripi roşii - o pasăre care nu loveşte cu ciocul în trunchiul copacilor -, din cadrul colecţiilor Muzeului Field din Chicago şi de la Muzeul de Istorie Naturală Harvard. În cazul ciocănitorilor au fost identificate acumulări de tau, care nu au fost însă observate şi la mierle.
Leziune cerebrală sau scut de protecţie?
Oamenii de ştiinţă încearcă în prezent să afle dacă acumulările de tau din creierul ciocănitorilor reprezintă indiciul existenţei unor leziuni cerebrale sau are în schimb un rol ce oferă un soi de protecţie.
Ciocănitorile prezintă diverse mecanisme de adaptare pentru reducerea impactului loviturilor repetate, printre acestea numărându-se structura ciocului, a craniului, a limbii şi a spaţiului dintre creier şi craniu. Aceste păsări sunt expuse la o forţă G - efectul accelerării asupra corpului - considerabilă, cauzată de lovirea repetată cu ciocul pentru a căuta hrana, în general insecte, în seva copacilor sau pentru atragerea exemplarelor de sex opus.
Lovirea repetată cu ciocul produce o forţă de până la 1.400 G. O persoană poate suferi o contuzie de la 60 până la 100 G.
Tau ajută la stabilizarea celulelor nervoase, numite şi neuroni. Dacă un neuron este lezat, se poate produce o acumulare de tau, care uneori conduce la alterarea funcţiei cerebrale.
''Nimeni nu a analizat creierul ciocănitorilor'', a notat Peter Cummings, neuropatolog în cadrul aceleiaşi instituţii.
Potrivit acestuia, există multe tipuri de tau, unele dintre acestea având rol neuroprotector.
''Dacă, într-adevăr, lovirea cu ciocul duce la creşterea acumulării de tau, studiul nostru nu poate indica diferenţa dintre tau protector şi cel patologic'', a subliniat acesta.
''Însă, faptul că (aceste) păsări există de milioane de ani şi supravieţuiesc poate conduce către ipoteza conform căreia afecţiunea neurodegenerativă asociată traumelor ar putea să nu reprezinte o problemă'' în acest caz.
