Oamenii sunt unele dintre puţinele creaturi de pe această planetă care reuşesc să îşi ignore instinctul de supravieţuire. Ne testăm limitele continuu aruncându-ne din avioanele care se află în perfectă stare de funcţionare şi participând la ultramaratoane în deşert. Ba mai mult, uneori alegem să consumăm animale sau plante otrăvitoare doar pentru a experimenta senzaţii tari, din curiozitate. Iată câteva dintre cele mai periculoase alimente care se consumă în lume.
1. Fugu - Japonia
Fugu, peştele balon este un animal ale cărui organe interne (mai ales ficatul) conţine cantităţi letale de otravă tetrodotoxină, pentru care nu există niciun antidot. Cu toate acestea, atunci când este preparat, în peşte se lasă o cantitate mică de otravă, suficient cât să „pişte” limba clientului, care va fi satisfăcut de gust şi experienţă. Pentru cei care sunt dispuşi să îşi „rişte viaţa” cu aceste delicatese, trebuie notat că în oraşul Shimonoseki, din vestul Japoniei, nu au fost raportate niciodată decese apărute ca urmare a consumului de fugu fie el fiert, crud, prăjit, cu miso sau cu sake.
2. Ackee - Jamaica
Întorcându-ne atenţia spre Caraibe întâlnim deliciosul şi periculosul fruct Ackee. Deşi bogat în proteine şi vitamine, Ackee nu trebuie consumat înainte de a se coace complet. În caz contrar, substanţele chimice din fruct previne eliberarea glucozei din ficat scăzând glicemia rapid, lucru care duce la o moarte violentă şi rapidă.
3. Broasca-bou - Namibia
De ce să te mulţumeşti doar cu picioare de broască când poţi mânca animalul întreg? Broasca-bou din Namibia este o delicatesă în Africa, însă broasca nu poate fi consumată oricând. În general, oamenii sunt sfătuiţi să consume broaştele „după a treia ploaie” sau după ce ele au început să orăcăie şi să se împerecheze. Cei care nu respectă acest lucru se confruntă cu insuficienţă renală, problemă medicală pe care localnicii o numesc Oshiketakata.
4. San nak ji - Coreea
San nak ji (pui de caracatiţă crud) nu se prepară greu: se taie membrele caracatiţei, se pun în farfurie şi de servesc imediat cu ulei de susan. În aceste condiţii, multe dintre tentacule vor continua să se mişte (pentru că fiecare membru al caracatiţei are propriul creier) şi nu vor ezita să îşi folosească ventuzele atunci când cineva va dori să le mănânce.
5. Sâmburii de caise - Turcia
Seminţele de cireşe, prune, piersici, migdale, caise şi chiar şi cele de mere conţin acizi cianogenici care după ingestie eliberează acidul cianhidric. Desigur, problemele apar doar atunci când consumăm în cantităţi foarte mari seminţe neprăjite. De exemplu, în Turcia, acolo unde există mulţi caişi, s-au înregistrat câteva decese cauzate de consumul de seminţe de caise.
6. Manioc - Africa, America de Sud
Frunzele şi rădăcinile de manioc sunt bogate în cianură. În ciuda acestui aspect el se află pe locul trei în topul alimentelor care oferă surse de carbohidraţi. El este o legumă originară din America de Sud, dar este extrem de popular în Africa, în mare din cauza sucului său care poate fi fermentat obţinându-se o băutură numită piwarry.
7. Casu marzu - Italia
Casu marzu este un caşcaval din Sardinia preparat meticulos: caşcavalul din lapte de capră este lăsat afară să fermenteze timp în care o anumită specie de muşte vine şi îşi depune ouăle în ea. Când larvele eclozează încep să se hrănească din caşcaval. În cele din urmă, larvele înmoaie brânza suficient pentru ca aceasta să poată fi consumată (cu tot cu larve pentru a preveni toxicitatea).
8. Fructele socului - Europa
Dintre alimentele de pe această listă, socul este probabil cel care ne pune cel mai puţin viaţa în pericol. Totuşi, la fel ca ackee, fructele de soc nu se consumă când e necopt. Oricum, nu trebuie să uităm că frunzele şi tulpinile nu se consumă.
9. Blood clams (scoici în sânge) - Shanghai, China
Deşi sunt considerate unele dintre cele mai mari delicatese din China, sunt şi unul dintre cele mai periculoase „alimente”. În Shanghai, aceste scoici se prepară printr-o ferbere rapidă, în urma căreia nu sunt distruşi mulţi dintre viruşii şi bacteriile pe care le poartă, putând duce la apariţia hepatitei A şi E, a febrei tifoide şi a dizenteriei.
