Trăind pe o planetă cu nesfârşite bogăţii naturale, omul a simţit nevoia să-şi exprime admiraţia faţă de ele şi, probabil în acord cu spiritul lui competitiv, să le ordoneze în felurite liste şi topuri, care debutează frecvent cu „cel mai...” sau cu „cea mai...” dintre toate. Dincolo de nenumăratele şi diversele preferinţe, ceea ce contează în final e faptul că sunt puse în valoare frumuseţea şi măreţia acestor peisaje naturale.
1. Amazonul
Cu cel mai mare bazin al lumii (şapte milioane de kilometri pătraţi) şi cu cel mai mare debit (cât următoarele şapte fluvii mari ale lumii, luate la un loc), fluviul Amazon îşi întrece cu uşurinţă concurenţii. Doar ca lungime (6400 km) se află pe locul doi, după Nilul african (6650 km). Având izvoarele în Anzii peruvieni, Amazonul traversează Peru, Columbia şi Brazilia, înainte să se verse în Oceanul Atlantic printr-un estuar larg de 250 de kilometri. Dacă în timpul sezonului secetos lăţimea fluviului măsoară între 1,6 km şi 10 km, ploile de vară aduc un belşug de apă ce depărtează malurile Amazonului până la peste 50 de km unul de celălalt.
Dar nu numai astfel de cifre au determinat ca acest mare râu al lumii să fie considerat o minune naturală, ci şi biodiversitatea pe care apele lui o întreţin în Bazinul Amazonului - o arie geografică uriaşă, în care cei 1100 de afluenţi ai fluviului şi sute de mii de kilometri de pădure tropicală adăpostesc cea mai mare colecţie vie de plante şi animale. Doar în arealul acvatic înoată peste 2000 de specii de peşti – cam de 10 ori mai mulţi peşti decât în apele Europei. Şi celelalte date sunt uimitoare: 2,5 milioane de specii de insecte, 40.000 de specii de plante, peste 1200 de specii de păsări, 800 de specii de reptile şi amfibieni, 420 de specii de mamifere. În total, 30% din speciile lumii vii trăiesc în sistemul fluvial amazonian.
2. Golful Ha Long
Natura a fost darnică şi a zămislit un peisaj minunat în provincia Quáng Ninh din nordul Vietnamului: sute de stânci înalte de calcar şi sute de insuliţe pitoreşti sunt răsfirate în apele de smarald ale golfului Ha Long. Unele din aceste „pete” de calcar au fost ocupate de sate pescăreşti, altele atrag vizitatorii cu lacurile lor clare ori cu peşterile adânci. Insula Ban Sen e acoperită de o pădure tropicală deasă, aşa că puţini oameni locuiesc pe ea. Exact invers se întâmplă pe Van Dan, o insulă mare aproape în totalitate cucerită de civilizaţie. Quan Lan întâmpină oaspeţii cu plaje încântătoare şi hoteluri bune, în timp ce Cat Ba e un mic paradis pentru speologi şi iubitorii de natură. Pentru înot şi scufundări, zona din jurul insulei Dau Be e cea mai potrivită. Peşteri minunate au fost săpate de ape în insulele Bo Hon şi Dau Go.
În 2012, în mod oficial, vietnamezii au sărbătorit cu mult fast şi cu multă bucurie alegerea Golfului Ha Long ca minune a Naturii. Au dezvelit o placă gravată şi au reamintit tuturor că UNESCO, cu aproape două decenii în urmă, a transferat în patrimoniul umanităţii insulele lor de calcar.
3. Cascadele Iguazu
La graniţa dintre Brazilia şi Argentina, fluviul Iguaçu se prăvăleşte de pe stânci într-o perdea lungă de apă, formând peste 270 de cascade (în perioada ploioasă a anului). Tunetul lor acoperă strigătele maimuţelor din jungla dimprejur, casă a multor specii de animale, unele chiar periclitate.
Parcul Naţional Iguaçu, protejat de UNESCO, cuprinde ambele maluri ale fluviului, unul aparţinând teritoriului brazilian, celălalt Argentinei. O panoramă spectaculoasă găsesc vizitatorii care accesează cascadele dinspre Brazilia, însă pentru partea sălbatică, de explorare a parcului şi a celei mai mari căderi de apă de pe Iguazu, Garganta del Diablo (Gâtul Diavolului)- cu o înălţime de 80 de metri, poarta de acces recomandată e cea argentiniană (80% dintre cascade se află în Argentina).
Întinzându-se pe aproape trei kilometri lungime şi înconjurându-se de verdele intens al junglei, Cascadele Iguaçu au fost apreciate ca cele mai frumoase din lume. Rivala lor Niagara, cu un debit de trei ori mai mic şi lipsită de peisajul exotic, se recunoaşte, în cele din urmă, înfrântă.
4. Insula Jeju
La 130 de kilometri de coasta sudică a Coreei (de Sud), Hallasan, un vulcan adormit, se ridică la 1950 de metri deasupra apelor Mării Chinei de Est, în mijlocul unei insule. E străjuit de alţi 360 de vulcani mai mici. Această frântură de natură cu lavă modelată în cilindri, cu pajişti înflorite şi cu faleze abrupte se numeşte Insula Jeju, o destinaţie deja inclusă în marile circuite turistice.
O parte din frumuseţile celei mai mari insule coreene se ascund însă în subteran, acolo unde şuvoaiele de lavă au creat în urmă cu secole un sistem de peşteri tubulare. Prin canalele largi, pe unde vulcanul şi-a revărsat magma, circulă astăzi şuvoaie de turişti, impresionaţi de culorile ori formele pereţilor din adâncimile răcoroase şi ospitaliere.
5. Komodo
Odată rostit, numele „Komodo” se asociază cu imaginea reptilelor gigantice, mişcându-şi trupul greoi în căutarea prăzii. Într-adevăr, dragonii (sau varanii – cele mai mari reptile din lume) sunt personajele celebre ale Parcului Naţional Komodo din Indonezia, însă cele trei insule Komodo, Rinca şi Padar, precum şi alte câteva mai mici din acest teritoriu protejat de UNESCO adăpostesc multe alte specii protejate - inclusiv cele din mediul acvatic al vecinătăţii coastelor insulare.
În contrast cu savana şi cu pâlcurile de copaci din parcul naţional, apele sărate de dincolo de ţărm adaugă peisajului un albastru intens. Una dintre atracţiile din Komodo este plaja cu nisip roz, un amestec de nisip alb cu nisip roşu, pigmentat astfel de fosilele lui Foraminifera (un protozoar cu cochilie).
6. Râul subteran Puerto Princesa
Cu o lungime de 8,2 kilometri, râul navigabil Puerto Princesa străbate subteranul munţilor de calcar ai provinciei Palawan din Filipine. Ceea ce îl face deosebit este ieşirea lui directă în Marea Chinei de Sud, al cărei flux îi influenţează cursul inferior – printre altele, sculptează continuu pereţii sistemului carstic. Mai mult, o descoperire recentă i-a rezervat dreptul la unicitate: în pereţii peşterilor săpate de râu au fost descoperite fosilele de Sirenia, un mamifer erbivor care a trăit acum mai bine de 20 de milioane de ani şi singurul care e cunoscut ca devenind complet adaptat la viaţa marină (e strămoşul demult dispărut al vacilor-de-mare).
Pentru că munţii calcaroşi, jungla şi marea dau naştere unui habitat special, multe specii endemice sunt protejate în cadrul Parcul Naţional Puerto Princesa. Autorităţile nu permit amenajări de-a lungul râului subteran, tocmai ca frumuseţea lui sălbatică şi viaţa pe care o întreţine să nu fie tulburate ori periclitate.
7. Muntele Table
Întrucât acest munte de lângă Cape Town, Africa de Sud, are culmile înalte (1086 m) transformate într-un platou lung de 3 kilometri, el a primit numele de „Muntele Masă”. Ridicat acum 500 de milioane de ani dintr-un fund de mare, blocul de gresie seamănă cu o frunte împietrită pe ţărmul Oceanului Atlantic.
Pe vârful său aplatizat şi pe versanţii abrupţi, Muntele Table găzduieşte cea mai bogată colecţie florală, cu 1470 de specii (mai multe decât pe toate insulele britanice luate laolaltă), o parte din dintre ele endemice şi rare. Au dispărut însă de aici, ca efect al vânătorii excesive, leii, leoparzii şi hienele; au rămas stăpâne în acest microunivers montan câteva specii de antilope.
Zilnic, telecabinele urcă pe vârf vizitatorii dornici să colinde pe potecile şerpuinde ale platoului şi să privească de sus oraşul Cape Town ori chiar Capul Bunei Speranţe. Dinspre Oceanul Atlantic, linia înaltă a Muntelui Table se zăreşte şi de la 200 de kilometri depărtare.
