1. Eaglehawk Neck - Tasmania
Situată în sudul Tasmaniei, limba de pământ care leagă două insule este celebră din două motive. Primul ar fi acela că Eaglehawk Neck este cel mai elocvent exemplu al unui fenomen geologic extrem de rar întâlnit, acela al aspectului de dale pe care îl capătă solul în urma eroziunii şi a fragmentării rocilor sub acţiunea plăcilor tectonice. Practic, solul arată ca şi cum ar fi format din zeci sau sute de dale cu forme geometrice perfecte, asemenea pavajului artificial.
Un alt motiv este acela că de Eaglehawk Neck se leagă povestea macabră a primei închisori păzită de câini uriaşi, înfometaţi înadins pentru a deveni cât mai fioroşi. Limba de pământ era singurul loc prin care deţinuţii britanici ai temutei închisori din aşezarea tasmaniană Porth Arthur puteau traversa către libertate.
Era nevoie ca deţinuţii să străbată o lungime de circa 400 de metri pe istmul lat de nu mai mult de 30 de metri pentru a scăpa. Trebuiau, însă, să străbată un loc în care, alături de gărzi înarmate, se aflau 9 câini extrem de fioroşi care fuseseră legaţi cu lanţuri lungi, la distanţe egale unul faţă de celălalt, astfel încât să nu se poată atinge unul pe altul, dar să poată înşfăca pe oricine ar fi încercat să treacă printre ei.
Orice deţinut s-ar fi aflat expus permanent, într-o astfel de situaţie, la bunul plac a doi dintre cerberii închisorii. În plus, legenda apelor infestate de rechini îi împiedica pe prizonieri să se aventureze în apele oceanului. În întreaga istorie a locului de detenţie, doar trei deţinuţi au reuşit să evadeze (Martin Cash, Lawrence Kavanagh şi George Jones), eveniment care a avut loc în anul 1842. Deşi au fost capturaţi după câteva luni, iar George Jones a fost spânzurat, deţinuţii au continuat să încerce să evadeze iar, singurul care a reuşit această performanţă fiind acelaşi Martin Cash.
2. Deşertul Alb - Sahara
Cu numai 4.000 de locuitori şi circa 200 de kilometri până la cea mai apropiată localitate, oaza Farafra este una dintre cele mai mici şi mai izolate aşezări din Egipt. Şi totuşi, numeroşi turişti vin aici an de an, în aşa numitul Circuit Vestic, pentru a admira una dintre minunile geologice ale lumii... Deşertul Alb din Sahara.
Cu milioane de ani în urmă, atunci când Sahara de astăzi era acoperită complet de ape, numeroase depozite de cretă s-au depus pe fundul oceanului formând uriaşe aglomerări calcaroase. Odată cu retragerea apelor, vântul a modelat creta dând acesteia forme impresionante, deşertul părând împânzit astăzi cu uriaşe ciuperci albe. Anii de peregrinare iresponsabilă a turiştilor şi a membrilor diferitelor formaţiuni religioase care au ţinut festivaluri în mijlocul acestor minuni geologice a dus la erodarea şi deteriorarea, în special din cauza focurilor aprinse la baza formaţiunilor de cretă, a multora dintre "ciupercile" albe de calcar. A fost nevoie de intervenţia energică a mai multor grupări ecologiste şi a arheologilor din ţările nord-africane pentru ca autorităţile responsabile să includă Deşertul Alb pe lista zonelor protejate.
Astăzi, Sahara el Beyda, aşa cum îl numesc localnicii, este un loc în care turismul este încă o activitatea principală, dar care se desfăşoară numai sub atenta supraveghere a ghizilor şi a persoanelor autorizate să însoţească grupurile de turişti.
3. The Big Hole - Africa de Sud
Creată în secolul al XIX-lea de către căutătorii de diamante din Africa de Sud, The Big Hole este, într-un clasament al celor mai mari gropi artificiale din lume, cea de a doua creaţie de acest gen, fiind depăşită doar de mina Jagersfontein din aceeaşi ţară. Totul a început în anul 1871, atunci când unul dintre angajaţii fraţilor De Beers a descoperit primul diamant pe locul actualei mine.
De atunci şi până în anul 1914, atunci când mina a fost închisă, peste 50.000 de lucrători au săpat până la o adâncime de un sfert de kilometru, scoţând la suprafaţă aproximativ 3.000 de kilograme de diamante. Uriaşa mină verticală, cu o suprafaţă de 17 hectare, a fost apoi inundată, nivelul apei atingând în prezent 40 de metri adâncime.
Astăzi, autorităţile sud-africane fac eforturi pentru a include The Big Hole pe lista monumentelor aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Chiar şi aşa, fosta mină de diamante a devenit în timp una dintre principalele atracţii turistice ale oraşului Kimberly.
4. Lacul ucigaş - Camerun
Pe numele său adevărat Nyos, lacul ucigaş din Camerun şi-a câştigat acest trist renume după un tragic eveniment care a avut loc în anul 1986. Atunci, localnicii din satul Nyos aflat în apropierea lacului au fost alarmaţi de un zgomot puternic venit din interiorul apelor şi de un puternic cutremur de pământ. Aproape instantaneu, o trombă de apă a ţâşnit din mijlocul lacului iar din acesta s-a ivit un uriaş nor alb cu o lungime de peste 100 de metri, după cum susţin martorii oculari. Imediat după acest episod, animalele şi oamenii au început brusc să îşi piardă cunoştinţa.
Pe o rază de aproximativ 25 de kilometri, nimeni nu a rezistat atacului misteriosului nor, iar dintre sutele de persoane afectate, doar câteva şi-au mai revenit la viaţă. Norul a dispărut după aproximativ 2 zile, lăsând în urma circa 1.700 de victime umane şi un număr aproape dublu de animale moarte. Ca un sumbru exemplu, din satele Nyos şi Kam, primele localităţi atinse de norul ucigaş, doar patru persoane au supravieţuit.
De atunci lacul şi-a schimbat aspectul, apele odinioară albastre devenind întunecate şi pline de plante moarte, un aspect sinistru care susţine numele de "lac al morţii" dat de localnici lacului Nyos. Se estimează că atunci, din lacul aflat în craterul unui vulcan stins, au fost eliberate în aer circa 1,6 milioane de tone de dioxid de carbon.
Tragica poveste a aprins, însă, imaginaţia amatorilor de turism negru iar lacul a devenit ţinta a numeroşi turişti din toate colţurile lumii.
5. Dealurile de ciocolată - Filipine
Perfect conice, Dealurile de Ciocolată din Filipine, aşa cum au fost numite, reprezintă unul dintre cele mai rare şi mai misterioase fenomene geologice de pe Terra. Un ultim studiu arată că pe o suprafaţă de circa 50 de kilometri pătraţi din provincia Bohol se află nu mai puţin de 1.776 de dealuri, ele fiind reprezentate şi pe drapelul regiunii ca un simbol al frumuseţilor naturale filipineze. În prezent, dealurile sunt considerate cel de al treilea monument geologic din Filipine şi au fost propuse pentru includerea în patrimoniul UNESCO.
Înălţimea dealurilor oscilează de la 30 până la 120 de metri în cel mai înalt punct, acestea formându-se în Pleistocen, în urmă cu aproximativ 2,5 miliarde de ani, sub acţiunea plăcilor tectonice care au ridicat calcarul de pe fundul oceanului. O altă teorie susţine că dealurile misterioase au apărut sub acţiunea unui vulcan străvechi, acesta împingând la suprafaţă blocuri uriaşe de piatră acoperite de calcar marin. Acoperite în timp de vegetaţie, dealurile capătă în timpul sezonului secetos, din cauza lipsei ploilor, o culoare brună asemănătoare cu cea a ciocolatei, de aici venind şi neobişnuitul lor nume.
6. Antelope Canyon - Arizona, SUA
Este, de departe, cel mai căutat şi mai vizitat canion din sud-vestul Statelor Unite, şi asta în ciuda faptului că frumuseţea sa s-a dovedit de multe ori ucigătoare. Format din două secţiuni, canionul se află în ţinuturile Navajo din Arizona iar recent a fost declarat monument al naturii, turismul fiind efectuat numai sub atenta supraveghere a ghizilor specializaţi.
Numele său original "Tse'bighanilini" vine din limba amerindienilor Navajo şi înseamnă "locul prin care apa curge printre pietre". De altfel, acesta este şi modul în care superbul canion s-a format de-a lungul sutelor de mii sau chiar milioanelor de ani. Apa acumulată în timpul musonilor a erodat treptat roca, creând bazine subterane pe pereţii cărora sunt vizibile straturile de rocă acumulate de-a lungul timpului.
Canionul este deosebit de periculos, mai ales în timpul ploilor, şuvoaie ucigătoare de apă adunându-se în camerele subterane într-un timp incredibil de scurt. Nu mai departe de anul 1997, 11 turişti străini şi unul dintre ghizi au fost înghiţiţi de un torent de apă fără ca cineva să sesizeze vreun pericol prealabil. Astăzi, canionul este închis turiştilor pentru circa cinci luni pe an, şi a fost dotat cu scări metalice pentru a preveni producerea altor accidente.
7. Valurile de piatră - Arizona, SUA
Tot în Arizona şi tot în ţinuturile Navajo se găseşte un alt monument geologic extrem de bizar şi de atrăgător totodată. Celebre printre căţărători şi fotografi, valurile de piatră din acest colţ de lume par rupte dintr-un peisaj extraterestru, ele formându-se în urmă cu circa 190 de milioane de ani din dune de nisip deşertic care s-au solidificat sub acţiunea ploilor şi a vântului.
Calcifierea s-a produs atât pe orizontală cât şi pe verticală, transformând dunele preistorice în formaţiuni ce amintesc de valurile unui ocean. Chiar şi astăzi, stratul solid este încă extrem de subţire, turiştii fiind sfătuiţi să calce cu atenţie pentru a nu sfărâma marginile sensibile ale dunelor. Cel mai bun moment al zilei pentru a fotografia valurile de piatră este la amiază, atunci când umbra se reduce până aproape de dispariţie iar dunele capătă o culoare roşiatică, asemănătoare solului marţian.
8. Pietrele Moeraki - Noua Zeelandă
Legendele nativilor maori susţin că misterioşii bulgări de piatră nu sunt altceva decât rămăşiţele coşurilor, tărtăcuţelor sau cartofilor pietrificaţi pe care primii locuitori ai Noii Zeelande, uriaşii, le-au pierdut în încercarea lor de a coloniza insula. În fapt, neobişnuitele pietre sferice reprezintă un fenomen rar întâlnit de erodare a unor formaţiuni de roci ce s-au format în Paleocen. Practic, nămolul şi aluviunile preistorice s-au solidificat, căpătând în timp, în cea mai mare parte, forme perfect sferice.
O treime dintre bulgări au diametre cuprinse între 0,5 metri şi 1 metru, în timp ce restul de două treimi ajung la un diametru de 1,5-2,2 metri. Fenomenul nu este, însă, unic. Roci asemănătoare se găsesc şi pe alte plaje din Noua Zeelandă, celebre fiind cele din apropiere de Shang Point, aşa numitele Pietre Katitki, în care s-au descoperit oase de mesosauri şi plesiosauri. Astăzi, pietrele au devenit o atracţie turistică principală în Noua Zeelandă, fiind descrise în cele mai multe ghiduri turistice precum şi în paginile web care promovează turismul de la antipozi.
9. Munţii Sanqingshan - China
Parcul Naţional Munţii Sanqinshan din China, cu o suprafaţă de 23.000 de hectare, a devenit recent, mai precis în anul 2008, cel de-al 7-lea monument natural din China inclus în patrimoniul UNESCO. Loc asociat de obicei cu mănăstirile taoiste, parcul este o adevărată capodoperă a naturii, peisajele sale părând rupte dintr-un film science-fiction. Formaţiuni uriaşe de granit, perfect verticale, se înalţă către nori, la înălţimi uriaşe, asemănându-se cu siluete umane sau animale legendare.
Tot cadrul este împânzit de copaci înalţi, iar fenomenele meteo fac ca norii, curcubeele şi ceaţa să acopere adeseori stâncile şi puţinele mănăstiri din acest loc. Munţii Sanqinshan au, realmente, un aer mistic şi poate că nu întâmplător vechii preoţi taoişti i-au ales drept loc de meditaţie şi rugăciune. Astăzi, ei reprezintă una dintre cele mai valoroase şi mai apreciate destinaţii turistice din China, numărul celor care aleg să viziteze sălbaticele păduri crescând uluitor, mai ales după ce peisajele de aici au apărut în grandioasa producţie hollywoodiană "Avatar".
10. Pu'u O'o - Hawaii
Vulcanul Pu'u O'o din Parcul Naţional Vulcanic din Hawaii a devenit celebru în toată lumea după ce a fost catalogat drept cel mai longeviv vulcan din ultimele cinci secole. Practic, din anul 1983 şi până în prezent, vulcanul a erupt permanent, acoperind o suprafaţă de 117 kilometri pătraţi din exoticul arhipelag american.
Legendele nativilor hawaieni susţin că zeiţa vulcanilor, Pele, şi-a folosit bagheta magică pentru a deschide acest vulcan, numele O'o desemnând tocmai acest instrument cu puteri supranaturale al zeităţii. Şuvoaiele de lavă se ridică uneori şi la 460 de metri înălţime, cea mai distrugătoare erupţie fiind cea din anul 1990, atunci când lava a acoperit 2 localităţi, distrugând peste 100 de case din alte două aşezări.
După 3 ani de la prima erupţie, în 1986, lava a atins apa oceanului în care se varsă şi astăzi, la mai bine de 12 kilometri distanţă de crater. Şi cu toate acestea, vulcanul, pe lângă interesul major stârnit în mijlocul vulcanologilor din toată lumea, a devenit o atracţie uriaşă pentru turiştii amatori de senzaţii tari. În fond, imaginea spectaculoasă a unui vulcan atât de violent nu este una cu care te întâlneşti în fiecare zi, iar fotografiile realizate aici au apărut pe coperţile unora dintre cele mai prestigioase publicaţii de ştiinţă din toată lumea.
Situată în sudul Tasmaniei, limba de pământ care leagă două insule este celebră din două motive. Primul ar fi acela că Eaglehawk Neck este cel mai elocvent exemplu al unui fenomen geologic extrem de rar întâlnit, acela al aspectului de dale pe care îl capătă solul în urma eroziunii şi a fragmentării rocilor sub acţiunea plăcilor tectonice. Practic, solul arată ca şi cum ar fi format din zeci sau sute de dale cu forme geometrice perfecte, asemenea pavajului artificial.
Un alt motiv este acela că de Eaglehawk Neck se leagă povestea macabră a primei închisori păzită de câini uriaşi, înfometaţi înadins pentru a deveni cât mai fioroşi. Limba de pământ era singurul loc prin care deţinuţii britanici ai temutei închisori din aşezarea tasmaniană Porth Arthur puteau traversa către libertate.
Era nevoie ca deţinuţii să străbată o lungime de circa 400 de metri pe istmul lat de nu mai mult de 30 de metri pentru a scăpa. Trebuiau, însă, să străbată un loc în care, alături de gărzi înarmate, se aflau 9 câini extrem de fioroşi care fuseseră legaţi cu lanţuri lungi, la distanţe egale unul faţă de celălalt, astfel încât să nu se poată atinge unul pe altul, dar să poată înşfăca pe oricine ar fi încercat să treacă printre ei.
Orice deţinut s-ar fi aflat expus permanent, într-o astfel de situaţie, la bunul plac a doi dintre cerberii închisorii. În plus, legenda apelor infestate de rechini îi împiedica pe prizonieri să se aventureze în apele oceanului. În întreaga istorie a locului de detenţie, doar trei deţinuţi au reuşit să evadeze (Martin Cash, Lawrence Kavanagh şi George Jones), eveniment care a avut loc în anul 1842. Deşi au fost capturaţi după câteva luni, iar George Jones a fost spânzurat, deţinuţii au continuat să încerce să evadeze iar, singurul care a reuşit această performanţă fiind acelaşi Martin Cash.
2. Deşertul Alb - Sahara
Cu numai 4.000 de locuitori şi circa 200 de kilometri până la cea mai apropiată localitate, oaza Farafra este una dintre cele mai mici şi mai izolate aşezări din Egipt. Şi totuşi, numeroşi turişti vin aici an de an, în aşa numitul Circuit Vestic, pentru a admira una dintre minunile geologice ale lumii... Deşertul Alb din Sahara.
Cu milioane de ani în urmă, atunci când Sahara de astăzi era acoperită complet de ape, numeroase depozite de cretă s-au depus pe fundul oceanului formând uriaşe aglomerări calcaroase. Odată cu retragerea apelor, vântul a modelat creta dând acesteia forme impresionante, deşertul părând împânzit astăzi cu uriaşe ciuperci albe. Anii de peregrinare iresponsabilă a turiştilor şi a membrilor diferitelor formaţiuni religioase care au ţinut festivaluri în mijlocul acestor minuni geologice a dus la erodarea şi deteriorarea, în special din cauza focurilor aprinse la baza formaţiunilor de cretă, a multora dintre "ciupercile" albe de calcar. A fost nevoie de intervenţia energică a mai multor grupări ecologiste şi a arheologilor din ţările nord-africane pentru ca autorităţile responsabile să includă Deşertul Alb pe lista zonelor protejate.
Astăzi, Sahara el Beyda, aşa cum îl numesc localnicii, este un loc în care turismul este încă o activitatea principală, dar care se desfăşoară numai sub atenta supraveghere a ghizilor şi a persoanelor autorizate să însoţească grupurile de turişti.
3. The Big Hole - Africa de Sud
Creată în secolul al XIX-lea de către căutătorii de diamante din Africa de Sud, The Big Hole este, într-un clasament al celor mai mari gropi artificiale din lume, cea de a doua creaţie de acest gen, fiind depăşită doar de mina Jagersfontein din aceeaşi ţară. Totul a început în anul 1871, atunci când unul dintre angajaţii fraţilor De Beers a descoperit primul diamant pe locul actualei mine.
De atunci şi până în anul 1914, atunci când mina a fost închisă, peste 50.000 de lucrători au săpat până la o adâncime de un sfert de kilometru, scoţând la suprafaţă aproximativ 3.000 de kilograme de diamante. Uriaşa mină verticală, cu o suprafaţă de 17 hectare, a fost apoi inundată, nivelul apei atingând în prezent 40 de metri adâncime.
Astăzi, autorităţile sud-africane fac eforturi pentru a include The Big Hole pe lista monumentelor aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Chiar şi aşa, fosta mină de diamante a devenit în timp una dintre principalele atracţii turistice ale oraşului Kimberly.
4. Lacul ucigaş - Camerun
Pe numele său adevărat Nyos, lacul ucigaş din Camerun şi-a câştigat acest trist renume după un tragic eveniment care a avut loc în anul 1986. Atunci, localnicii din satul Nyos aflat în apropierea lacului au fost alarmaţi de un zgomot puternic venit din interiorul apelor şi de un puternic cutremur de pământ. Aproape instantaneu, o trombă de apă a ţâşnit din mijlocul lacului iar din acesta s-a ivit un uriaş nor alb cu o lungime de peste 100 de metri, după cum susţin martorii oculari. Imediat după acest episod, animalele şi oamenii au început brusc să îşi piardă cunoştinţa.
Pe o rază de aproximativ 25 de kilometri, nimeni nu a rezistat atacului misteriosului nor, iar dintre sutele de persoane afectate, doar câteva şi-au mai revenit la viaţă. Norul a dispărut după aproximativ 2 zile, lăsând în urma circa 1.700 de victime umane şi un număr aproape dublu de animale moarte. Ca un sumbru exemplu, din satele Nyos şi Kam, primele localităţi atinse de norul ucigaş, doar patru persoane au supravieţuit.
De atunci lacul şi-a schimbat aspectul, apele odinioară albastre devenind întunecate şi pline de plante moarte, un aspect sinistru care susţine numele de "lac al morţii" dat de localnici lacului Nyos. Se estimează că atunci, din lacul aflat în craterul unui vulcan stins, au fost eliberate în aer circa 1,6 milioane de tone de dioxid de carbon.
Tragica poveste a aprins, însă, imaginaţia amatorilor de turism negru iar lacul a devenit ţinta a numeroşi turişti din toate colţurile lumii.
5. Dealurile de ciocolată - Filipine
Perfect conice, Dealurile de Ciocolată din Filipine, aşa cum au fost numite, reprezintă unul dintre cele mai rare şi mai misterioase fenomene geologice de pe Terra. Un ultim studiu arată că pe o suprafaţă de circa 50 de kilometri pătraţi din provincia Bohol se află nu mai puţin de 1.776 de dealuri, ele fiind reprezentate şi pe drapelul regiunii ca un simbol al frumuseţilor naturale filipineze. În prezent, dealurile sunt considerate cel de al treilea monument geologic din Filipine şi au fost propuse pentru includerea în patrimoniul UNESCO.
Înălţimea dealurilor oscilează de la 30 până la 120 de metri în cel mai înalt punct, acestea formându-se în Pleistocen, în urmă cu aproximativ 2,5 miliarde de ani, sub acţiunea plăcilor tectonice care au ridicat calcarul de pe fundul oceanului. O altă teorie susţine că dealurile misterioase au apărut sub acţiunea unui vulcan străvechi, acesta împingând la suprafaţă blocuri uriaşe de piatră acoperite de calcar marin. Acoperite în timp de vegetaţie, dealurile capătă în timpul sezonului secetos, din cauza lipsei ploilor, o culoare brună asemănătoare cu cea a ciocolatei, de aici venind şi neobişnuitul lor nume.
6. Antelope Canyon - Arizona, SUA
Este, de departe, cel mai căutat şi mai vizitat canion din sud-vestul Statelor Unite, şi asta în ciuda faptului că frumuseţea sa s-a dovedit de multe ori ucigătoare. Format din două secţiuni, canionul se află în ţinuturile Navajo din Arizona iar recent a fost declarat monument al naturii, turismul fiind efectuat numai sub atenta supraveghere a ghizilor specializaţi.
Numele său original "Tse'bighanilini" vine din limba amerindienilor Navajo şi înseamnă "locul prin care apa curge printre pietre". De altfel, acesta este şi modul în care superbul canion s-a format de-a lungul sutelor de mii sau chiar milioanelor de ani. Apa acumulată în timpul musonilor a erodat treptat roca, creând bazine subterane pe pereţii cărora sunt vizibile straturile de rocă acumulate de-a lungul timpului.
Canionul este deosebit de periculos, mai ales în timpul ploilor, şuvoaie ucigătoare de apă adunându-se în camerele subterane într-un timp incredibil de scurt. Nu mai departe de anul 1997, 11 turişti străini şi unul dintre ghizi au fost înghiţiţi de un torent de apă fără ca cineva să sesizeze vreun pericol prealabil. Astăzi, canionul este închis turiştilor pentru circa cinci luni pe an, şi a fost dotat cu scări metalice pentru a preveni producerea altor accidente.
7. Valurile de piatră - Arizona, SUA
Tot în Arizona şi tot în ţinuturile Navajo se găseşte un alt monument geologic extrem de bizar şi de atrăgător totodată. Celebre printre căţărători şi fotografi, valurile de piatră din acest colţ de lume par rupte dintr-un peisaj extraterestru, ele formându-se în urmă cu circa 190 de milioane de ani din dune de nisip deşertic care s-au solidificat sub acţiunea ploilor şi a vântului.
Calcifierea s-a produs atât pe orizontală cât şi pe verticală, transformând dunele preistorice în formaţiuni ce amintesc de valurile unui ocean. Chiar şi astăzi, stratul solid este încă extrem de subţire, turiştii fiind sfătuiţi să calce cu atenţie pentru a nu sfărâma marginile sensibile ale dunelor. Cel mai bun moment al zilei pentru a fotografia valurile de piatră este la amiază, atunci când umbra se reduce până aproape de dispariţie iar dunele capătă o culoare roşiatică, asemănătoare solului marţian.
8. Pietrele Moeraki - Noua Zeelandă
Legendele nativilor maori susţin că misterioşii bulgări de piatră nu sunt altceva decât rămăşiţele coşurilor, tărtăcuţelor sau cartofilor pietrificaţi pe care primii locuitori ai Noii Zeelande, uriaşii, le-au pierdut în încercarea lor de a coloniza insula. În fapt, neobişnuitele pietre sferice reprezintă un fenomen rar întâlnit de erodare a unor formaţiuni de roci ce s-au format în Paleocen. Practic, nămolul şi aluviunile preistorice s-au solidificat, căpătând în timp, în cea mai mare parte, forme perfect sferice.
O treime dintre bulgări au diametre cuprinse între 0,5 metri şi 1 metru, în timp ce restul de două treimi ajung la un diametru de 1,5-2,2 metri. Fenomenul nu este, însă, unic. Roci asemănătoare se găsesc şi pe alte plaje din Noua Zeelandă, celebre fiind cele din apropiere de Shang Point, aşa numitele Pietre Katitki, în care s-au descoperit oase de mesosauri şi plesiosauri. Astăzi, pietrele au devenit o atracţie turistică principală în Noua Zeelandă, fiind descrise în cele mai multe ghiduri turistice precum şi în paginile web care promovează turismul de la antipozi.
9. Munţii Sanqingshan - China
Parcul Naţional Munţii Sanqinshan din China, cu o suprafaţă de 23.000 de hectare, a devenit recent, mai precis în anul 2008, cel de-al 7-lea monument natural din China inclus în patrimoniul UNESCO. Loc asociat de obicei cu mănăstirile taoiste, parcul este o adevărată capodoperă a naturii, peisajele sale părând rupte dintr-un film science-fiction. Formaţiuni uriaşe de granit, perfect verticale, se înalţă către nori, la înălţimi uriaşe, asemănându-se cu siluete umane sau animale legendare.
Tot cadrul este împânzit de copaci înalţi, iar fenomenele meteo fac ca norii, curcubeele şi ceaţa să acopere adeseori stâncile şi puţinele mănăstiri din acest loc. Munţii Sanqinshan au, realmente, un aer mistic şi poate că nu întâmplător vechii preoţi taoişti i-au ales drept loc de meditaţie şi rugăciune. Astăzi, ei reprezintă una dintre cele mai valoroase şi mai apreciate destinaţii turistice din China, numărul celor care aleg să viziteze sălbaticele păduri crescând uluitor, mai ales după ce peisajele de aici au apărut în grandioasa producţie hollywoodiană "Avatar".
10. Pu'u O'o - Hawaii
Vulcanul Pu'u O'o din Parcul Naţional Vulcanic din Hawaii a devenit celebru în toată lumea după ce a fost catalogat drept cel mai longeviv vulcan din ultimele cinci secole. Practic, din anul 1983 şi până în prezent, vulcanul a erupt permanent, acoperind o suprafaţă de 117 kilometri pătraţi din exoticul arhipelag american.
Legendele nativilor hawaieni susţin că zeiţa vulcanilor, Pele, şi-a folosit bagheta magică pentru a deschide acest vulcan, numele O'o desemnând tocmai acest instrument cu puteri supranaturale al zeităţii. Şuvoaiele de lavă se ridică uneori şi la 460 de metri înălţime, cea mai distrugătoare erupţie fiind cea din anul 1990, atunci când lava a acoperit 2 localităţi, distrugând peste 100 de case din alte două aşezări.
După 3 ani de la prima erupţie, în 1986, lava a atins apa oceanului în care se varsă şi astăzi, la mai bine de 12 kilometri distanţă de crater. Şi cu toate acestea, vulcanul, pe lângă interesul major stârnit în mijlocul vulcanologilor din toată lumea, a devenit o atracţie uriaşă pentru turiştii amatori de senzaţii tari. În fond, imaginea spectaculoasă a unui vulcan atât de violent nu este una cu care te întâlneşti în fiecare zi, iar fotografiile realizate aici au apărut pe coperţile unora dintre cele mai prestigioase publicaţii de ştiinţă din toată lumea.
