Oficiosul rus Rossiiskaia Gazeta a expus o versiune nouă referitoare la testul de marţi din Marea Mediterană. Citând surse anonime din serviciile secrete de la Moscova, ziarul scria în ediţia sa on-line de miercuri că „nu a avut loc niciun test antirachetă israeliano-american, ci a existat o încercare de a devoala sistemul de apărare aeriană al Siriei”.
Media internaţionale au relatat că Israelul a lansat rachete-ţinte Blue Sparrow, pe care statul evreu a început să le utilizeze pentru testarea propriului sistem de apărare antirachetă încă din luna aprilie a acestui an. Se ştie că acestea sunt fabricate de compania israeliană Rafael. Blue Sparrow reprezintă o rachetă de dimensiuni nu prea mari, având o greutate de 228,2 de kg, diametrul- 203 mm, lungimea 3,66 metri, capabilă să dezvolte o viteză de circa 1000 m/sec..
În cazul lansării spre un teritoriu protejat de un sistem de apărare antiaeriană, acest tip de rachetă, care imită pe deplin una de luptă, toate componentele antiaerenei ar trebui să se declanşeze pentru a elimina ameninţarea. Într-un astfel de moment este foarte uşor de a localiza poziţiile sistemului antiaerian advers.
Se ştie de ce mijloace antiaeriene dispune Siria, scrie Rossiiskaia Gazeta. Este vorba de un puternic sistem de rachete antiaeriene „Buk-M2E”, de fabricaţie rusă. Complexul a fost construit cu mult timp în urmă, dar a fost modernizat, iar toate componentele sale au fost trecute în sistem digital. „Buk-M2E” anihilează toate tipurile de aeronave, inclusiv rachete de croaziera şi avioane „invizibile”. Recent, Siria a primit de la Rusia un nou complex de rachete-tun „Panţîr-S1” (Shell-S1 tun plus rachete, în clasificarea NATO), care detectează şi elimină cu uşurinţă avioane stealth, precum şi rachete „Tomahawk”. De asemenea, Damascul dispune şi de arme autopropulsate de tipul Şilka, tot de fabricaţie rusă.
Apărarea dinspre mare este asigurată de sistemele „Bastion”, ale căror rachete au o rază de acţiune de peste 300 de km. Aceste complexe sunt capabile de a distruge orice navă de război, chiar şi un portavion, indică publicaţia menţionată, cu referire la surse din serviciile secrete ruse.
Devoalarea şi distrugerea sistemelor de apărare aeriană înainte de agresiune a devenit o tactică obişnuită a SUA în toate conflictele de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI, mai scrie Rossiiskaia Gazeta, adăugând că, mai mult decât probabil, folosindu-se de rachetele-ţintă ale aliatului său din Orientul Mijlociu, Statele Unite au decis să testeze nu apărarea antirachetă a Israelului, ci apărarea aeriană a Siriei.
În direcţia teritoriului sirian au fost lansate ţinte, identificate ca rachete balistice de sistemele radar. Dacă Damascul ar fi reacţionat la provocare şi ar fi plasat în stare de alertă sistemul său de apărare antiaeriană, ar fi dat în vileag poziţiile sale antiaeriene. Conducerea militară de la Damasc a înţeles substratul şi nu a cedat provocărilor. Astfel au rămas necunoscute locurile exacte unde sunt amplasate radarele siriene, de altfel, mobile, care îşi pot schimba permanent locul de dislocare.
În acest context, ministrul rus adjunct al apărării Anatoli Antonov a făcut apel la conducerea militară a SUA şi Israelului să manifeste reţinere în regiunea mediteraneană şi să se abţină de la orice acţiuni cu impact negativ asupra securităţii regionale.
Oficialul rus a atras atenţia ataşaţilor militari american şi israelian, cu care s-a întâlnit miercuri la Moscova, că lansarea din 3 septembrie, detectată de staţia-radar de la Armavir (de avertizare a unui atac în stadiu timpuriu), a clasificat această ameninţare ca „atac cu rachete balistice, în direcţia Est, capabil să atingă teritoriul Federaţiei Ruse”, ceea ce ar fi putut genera un răspuns din partea Rusiei.
Generalul Antonov a amintit că URSS şi SUA au semnat în 1988 un acord privind notificarea de lansări de rachete - pentru a reduce posibilitatea de răspuns inadecvat la detectarea de rachete în zbor, întrucât probabilitatea de a lua un test de lansare cu debutul unui atac cu rachete este foarte mare.
Ca exemplu, ministrul adjunct al apărării a evocat un caz din 1996, când lansarea de către Norvegia a unei rachete meteo Black Brant a fost interpretată de Rusia drept un posibil atac cu rachete. Traiectoria de zbor a rachetelor găsite în apele Mediteranei este similară cu situaţia din 1996, deoarece a determina tipul unei rachete care se mişcă pe o traiectorie balistică după lansarea sa este practic imposibil, a mai adăugat înaltul responsabil militar rus.
