Premierul britanic David Cameron a semnat luni, la Edinburgh, un acord care prevede organizarea în 2014 a unui referendum cu privire la independenţa Scoţiei, transmit AFP şi Reuters
Acordul în acest sens a fost semnat de David Cameron şi de liderul naţionalist scoţian Alex Salmond. Cei doi nu au planificat nicio conferinţă de presă comună, semn al tensiunilor care persistă între cele două tabere.
Premierul britanic se opune unei despărţiri de Scoţia, argumentând că Marea Britanie este mai puternică în actuala sa formă.
„Cred cu tărie că Scoţia trebuie să rămână britanică”, a subliniat Cameron într-o întâlnire cu câţiva ziarişti. Dar, a adăugat el, scoţienii „au ales un partid care doreşte un referendum. Cred că voinţa lor trebuie respectată”.
La rândul său, Alex Salmond a salutat „o zi istorică” pentru Scoţia, declarându-se sigur de un răspuns pozitiv la un referendum privind independenţa. „Guvernul scoţian are o viziune ambiţioasă pentru Scoţia: o ţară europeană prosperă, care să reuşească şi care să reflecte valorile scoţiene. (...) O Scoţie cu un loc nou în lume”, a declarat liderul Partidului Naţional Scoţian (SNP).
Scoţia, una dintre cele patru naţiuni constitutive ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, anexată la coroana Angliei de trei secole, are 5,2 milioane de locuitori şi reprezintă 8,4% din populaţia Regatului Unit şi 8,3% din producţia britanică. A adoptat lira sterlină, însă din raţiuni istorice, trei bănci scoţiene şi-au păstrat privilegiul de a emite propriile bancnote. Precum Irlanda de Nord, dispune de asemenea de un sistem juridic propriu.
În 1998, Scoţia obţine statutul de regiune semiautonomă, iar un an mai târziu este creat un parlament scoţian, care are competenţe în materie de educaţie, sănătate, mediu şi justiţie. Însă problemele legate de diplomaţie şi apărare rămân de competenţa Londrei. După victoria formaţiunii SNP la alegerile din 2007, liderul său Alex Salmond devine premierul Scoţiei.
Acordul de la Edinburgh este rezultatul unui compromis delicat asupra modalităţii de desfăşurare a consultării. Naţionaliştii au obţinut astfel ca referendumul să aibă loc abia în 2014 - în timp ce Londra ar fi vrut să fie organizat mai repede -, iar vârsta minimă de participare va fi de 16 ani, în condiţiile în care tinerii scoţieni sunt mai sensibili la apelurile la independenţă.
În schimb, la solicitarea Londrei, referendumul se va limita la o alternativă simplă - da sau nu pentru independenţă -, în timp ce naţionaliştii ar fi vrut încă o întrebare cu privire la o autonomie lărgită, pentru a evita ca o eventuală victorie a lui, „nu” să le pună capăt ambiţiilor.
Potrivit sondajelor, doar circa o treime din scoţieni se declară în prezent în favoarea independenţei.
Alex Salmond va avea aşadar anevoioasa misiune de a-şi convinge poporul să susţină independenţa într-un context economic dificil. Deşi există preocupări care merg de la ce se va întâmpla cu datoria Scoţiei până la dacă va deveni automat membră a Uniunii Europene, Salmond, fost economist în domeniul petrolier, susţine că o Scoţie independentă va fi un stat prosper, îndreptăţit la „partea leului” din veniturile petroliere din Marea Nordului şi la credite cu rate nu mai puţin avantajoase decât ale Londrei.
