Haga este, după Londra, a doua capitală europeană, care spune oficial că s-a încheiat perioada construirii "unor legături tot mai strânse între popoarele Europei în orice domeniu posibil". Noţiunea aceasta este menţionată în tratatele Uniunii, mai concret chiar în preambul deja de la începutul existenţei UE, adică de la tratatele de la Roma.
Astăzi, problema este contestată nu numai de veşnic eurosceptica Marea Britanie, care nu a dorit nici intrarea în zona Schengen, nici moneda comună euro, dar este contestată şi de ţara fondatoare Olanda, aflată de la început în curentul principal al integrării.
Este adevărat că premierul olandez, spre deosebire de cel britanic, nu vrea excepţii de la politicienii Uniunii pentru ţara sa şi nici transferarea inversă a competenţelor Uniunii Europene către capitalele naţionale. Dar totuşi, retorica sa eurosceptică şi apelul la frânarea integrării înseamnă că David Cameron a găsit un aliat preţios în persoana lui Mark Rutte. "Aceasta este fără îndoială o informaţie pozitivă pentru Cameron. Ea arată că nemulţumirea de status quo-ul european nu este un fenomen britanic. Lui Cameron îi va fi mai uşor acum împreună cu Olanda să convingă ţări ca Suedia şi Germania" - consideră Mats Person, directorul institutului Open Europe din Londra, primul care a comunicat informaţia despre iniţiativa olandeză.
Olanda însă, în ciuda lozincilor eurosceptice, recunoaşte că este necesară continuarea integrării în domeniul conducerii economice, adică în sfera cheie pentru evitarea în viitor a crizelor în zona euro. Poziţia olandeză a luat naştere după consultările cu zeci de firme şi sindicate. Cuprinde 54 de puncte concrete privind detaliile prevederilor Uniunii, precum şi soluţii propuse de la problemele de migraţie şi politică socială la bugetul Uniunii şi impozite, până la protejarea mediului, administrarea pădurilor şi prevenirea inundaţiilor. Concluzia care se degajă din cele 54 de observaţii este fără echivoc: Uniunea ar trebui să facă legi numai acolo unde este necesar şi numai în acel domeniu în care acest lucru este justificat de caracterul paneuropean al fenomenului. De exemplu, directiva antiinundaţie ar trebui să cuprindă economia apei numai în cazul acelor ape a căror inundaţie poate provoca daune altor state, iar coordonarea europeană fiscală poată să apară numai acolo unde se produc abuzuri la scară internaţională. Multe din cererile olandeze concrete ar putea fi pe placul Poloniei. Mai puţine reglementări în economie, împotrivire faţă de crearea unui buget separat pentru zona euro.
Sunt însă şi propuneri periculoase. "Cererea de limitare a bugetului Uniunii este una din ele" - spune pentru "Rz" Rafal Trzaskowski, eurodeputat PO în Comisia Constituţională a Parlamentului European. A doua este reformarea fondurilor structurale astfel încât ele să fie primite numai de regiunile cele mai sărace din cele mai sărace ţări. "Aceasta este o cerere veche britanică, care în practică duce la lichidarea politicii de coeziune. Cu cât mai puţine ţări primesc fonduri structurale, cu atât va fi mai mic sprijinul pentru susţinerea economiilor lor" - explică Trzaskowski.
Mai importantă însă decât cererile concrete este semnificaţia generală a manifestului guvernamental. "Tot ce propun olandezii se poate obţine prin reforme interne. Este o demagogie subminarea în acest scop a bazelor UE şi îndoiala legată de sensul integrării. Acesta este un fenomen foarte periculos pe timp de criză" - consideră Trzaskowski.
Adevărul este că Haga se distanţează de Bruxelles şi vorbeşte tot mai mult ca Londra. Este adevărat că nu propune să se ia o parte din competenţele Bruxelles-ului şi să fie retrocedate capitalelor naţionale, dar vorbeşte direct de necesitatea schimbării legii în cazurile în care Curtea de Justiţie a Uniunii a emis un verdict care a interpretat prevederile concrete într-un mod ce venea în contradiţie cu principiile creatorilor lor. Aceasta ar însemna că sentinţele Curţii Europene de Justiţie încetează să fie o sursă importantă a legislaţiei Uniunii, devenind mai curând un pretext pentru retragerea din diferite iniţiative. Olanda spune însă clar că nu vrea schimbări în tratatele Uniunii. "Aceasta este o problemă pentru Cameron" - consideră Mats Person, căci premierul britanic ar dori o astfel de revoluţie instituţională, pentru a-i lua Bruxelles-ului o parte din putere.
