Invazia americană din 2003 a adus în Irak o varietate de influenţe culturale şi produse ale societăţii de consum care au avut un efect profund asupra culturii irakiene. Într-un videoclip foarte apreciat de tineri, un tânăr rapper încarcerat de persoane înarmate se întreabă de ce "a acoperit sângele oraşul său" şi din ce motiv "lăcrimează irakienii". "Doctor Conney" este unul dintre numeroşii tineri care au adoptat acest stil muzical după invazia din 2003. Deşi ocupă o poziţie marginală faţă de susţinătorii muzicii pur irakiene, aceştia ilustrează schimbarea adusă de americani într-o societate blocată de dictatura unui partid unic şi sufocată de trei decenii de embargo.
Sosiţi la bordul tancurilor, americanii au adus societatea de consum în această ţară austeră. Internetul este astăzi disponibil oriunde, fiind foarte limitat şi strict supravegheat de serviciile de securitate în timpul regimului Saddam Hussein, la fel ca şi telefonul mobil şi pachetele de canale de televiziune prin satelit care au înlocuit cele trei posturi insipide ale televiziunii publice irakiene.
O profesoară de engleză la universitatea din Bagdad, Hanine Sabah, în vârstă de 27 de ani, a folosit Internetul pentru prima dată în 2002. "Era într-un centru controlat. Toate site-urile erau blocate în afară de cele de muzică", spune aceasta. "Când am obţinut prima conexiune la Internet, am devenit obsedată. Petreceam tot timpul în faţa calculatorului", a adăugat aceasta.
Sosirea masivă a automobilelor fără taxe a creat primele ambuteiaje în Bagdad iar aparatele electrocasnice au invadat trotuarele şi au umplut magazinele care până atunci erau goale. "A cumpăra o maşină nouă nu mai era doar un vis, iar să găseşti un televizor de ocazie în stare de funcţionare era o adevărată bucurie", afirmă Salam, 48 de ani, un fost pilot de avion.
Akram Abu Ahmad, un comerciant în vârstă de 45 de ani din Bagdad, îşi aminteşte mirarea pe care i-a cauzat-o primul său televizor şi antena satelit după înlăturarea lui Saddam Hussein. "Am avut impresia că am descoperit o nouă lume. Eram blocat cu orele în faţa televizorului alături de copiii mei, urmărind orice, indiferent ce", povesteşte acesta.
Strada Mutanabi rămâne punctul de întâlnire al iubitorilor de lectură în fiecare vineri. Înainte de 2003, existau destule cărţi în arabă care îl glorificau pe Saddam Hussein, dar şi romane vechi în engleză, franceză sau germană, uneori în ediţii care nu se găseau în Europa, precum şi manualele şcolare sau universitare fotocopiate. După înlăturarea regimului, colecţiile religioase, în special şiite, şi-au făcut apariţia. "Piaţa a început să primească şi opere recente în engleză, romane americane precum Harry Potter şi Twilight, dar şi multe cărţi superficiale despre horoscop şi vrăjitorie", spune Shaalane Zeidane, un librar în vârstă de 50 de ani, care îşi practică din nou meseria după 30 de ani.
La Jadriya, în faţa Universităţii din Bagdad, tinerii organizează în fiecare vineri un concurs de maşini. Turează motoarele şi conduc bară la bară iar automobilele americane sunt cele care stârnesc cea mai multă invidie, în special Ford Mustang şi Dogde Charger.
Însă piaţa irakiană a rezistat altor produse americane. Deşi mai multe restaurante şi-au ales nume în consonanţă cu cele americane, pentru moment nu se găseşte niciun McDonald, Pizza Hut, Starbucks sau oricare alt lanţ de magazine fast-food, în afară de imitaţii "Happy McDonald" şi "Pizza Hat".
Dacă influenţa americană este vizibilă în stilul vestimentar, aceasta nu a atins decât superficial referinţele culturale. Pentru Mohammad Hamid, student în vârstă de 21 de ani, "americanii pot aduce schimbări în materie de stil şi tehnologie, dar preţul este ridicat." "Americanii nu ne-au lăsat niciun monument, dar putem să le fim recunoscători că au făcut din această ţară o anarhie creativă", spune Hamid Fadel, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Bagdad.
