Mai multe panouri publicitare iau apărarea vocalizelor cocoşilor sau huruitului maşinilor agricole, îndemnând la promovarea ruralităţii.
Aceste texte expuse pe stradă sunt o hotărâre a edilului-şef, Serge Hoareau, revoltat de nemulţumirile unor locuitori care se plâng de de zgomotele de la animale sau de la muncile agricole, care le perturbă „lifestyle”-ul.
Pentru locuitorii din Petite-Ile, această campanie publicitară este o idee excelentă.
„Oricine nu este fericit pleacă”, spune unul dintre ei, „Petite-Ile este şi va rămâne agricol, nu aşa cum vor cei care vin din afară”.
„Petite-Ile este o localitate la ţară şi este foarte bine aşa”, adaugă un alt locuitor.
„Îmi iubesc localitatea, aceasta este Petite-Ile, o zonă rurală” - este mesajul primăriei scris pe panourile instalate.
Primarul lansează o campanie de relaţii cu publicul pentru a reaminti oamenilor că „a trăi în Petite-Ile înseamnă a accepta să trăieşti într-o localitate de la ţară”.
„Clopotniţa sună regulat, cocoşul se trezeşte şi cântă foarte devreme, animalele sunt în apropiere, iar fermierii încep ziua cu noaptea în cap”, este scris pe aceste panouri mari.
„Au venit oameni care mi-au cerut să iau legatura cu preotul ca să oprească folosirea clopotelor la biserică, ceea ce mi se pare inacceptabil! - Clopotniţa este sufletul satului, este important să ne amintim acest lucru.”
Alţi locuitori se plâng şi de „fermierii care se trezesc foarte devreme şi îşi pornesc tractoarele la 4:30 dimineaţa”.
Şi apoi sunt cei care spun că sunt deranjaţi de „mirosurile rurale”.
Aceste plângeri îl scandalizează pe primarul din comuna franceză.
„Este important de reţinut că Petite-Ile este o localitate rurală prin excelenţă, ruralitatea este identitatea ei, iar agricultura este ADN-ul nostru”, declară primarul Serge Hoareau.
„Aici eşti la ţară şi eşti binevenit dacă îţi place să trăieşti la ţară; hotărârea mea nu se adresează unei categorii de oameni mai mult decât alteia. Sunt mulţi orăşeni care vin să locuiască aici şi vor să aibă calitatea vieţii din sat şi în acelaşi timp speră la avantajele oraşului, iar acest lucru nu este posibil.”
Pentru Gislain Gonthier, un fermier din Petite-Ile, aceste panouri publicitare sunt o sursă de mândrie.
„Este o plăcere să le văd, pentru că agricultura menţine comunitatea şi onorant”, ne asigură el.
„Cântatul cocoşului este normal şi este foarte plăcut!”. FOTO, mai jos!
