Speranţa şi promisiunile unor câştiguri serioase îi atrag pe tot mai mulţi români, bulgari sau polonezi în Germania. Realitatea de aici este însă cu totul alta. Condiţii dure, inumane, de muncă, în schimbul unor salarii mici, nu de puţine ori, fără niciun fel de plată. Cei mai mulţi lucrează în construcţii, gastronomie sau hotelărie, în transporturi sau curăţătorii, explică - într-un intreviu acordat DW - Dominique John, responsabil de proiectul "Faire Mobilität", în cadrul Asociaţiei Sindicatelor Germane (DGB). DGB a înfiinţat centre de consultanţă în marile oraşe, pentru a-i sprijini pe cei care sunt înşelaţi de firmele germane. Un studiu recent publicat atestă că muncitorii est-europeni lucrează în condiţii identice cu colegii lor germani. Dar Dominique John este de părere că: "unele firme apelează în mod sistematic la angajaţii străini pentru a reduce salariile şi a înrăutăţii condiţiile de lucru."
Puţin peste un euro pe oră
Este şi cazul celor 13 români, care au lucrat mai bine de două luni pe un mare şantier din Frankfurt pe Main. Firma le-a promis un loc de muncă sigur şi un salariu de bază de 1200 de euro. "Când au ajuns aici, angajatorul le-a confiscat documentele şi paşapoartele, iniţial, pentru două zile, " explică John, "apoi au fost obligaţi să semneze nişte hârtii. În realitate, ei lucrează acum pe cont-propriu pentru un sub-contractant." Aşa încât nu au niciun fel de asigurare de sănătate sau accidente de muncă. În plus, şeful nu le-a plătit decât câţiva euro, care le ajung doar pentru a reveni a doua zi pe şantier. "În medie au primit puţin peste un euro pe oră." DGB şi sindicatul IG Bau fac presiuni acum asupra firmei germane pentru a le plăti salarii decente.
Într-o situaţie similară se află şi şase polonezi, la Köln, ei fiind acum reprezentanţi de Horst Küsters. În cadrul sindicatului verdi Küsters se ocupă de cazurile extreme de exploatare a forţelor de muncă. Bărbaţii au lucrat la o firmă de schele: şase până la şapte zile pe săptămână, 10 până la 12 ore pe zi. În locul salariilor promise, au primit doar 50 până la 70 de euro pe lună, pentru a nu muri de foame. "Li s-a spus mereu că data viitoare vor primi mai mult, " povesteşte Küsters într-o discuţie cu Deutsche Welle. "În noiembrie şi decembrie, vremea rea nu a fost favorabilă firmei de schele. Atunci nu au mai primit nici aceşti bani pentru mâncare.Oamenii erau înfometaţi. Am apelat la organizaţii caritabile, precum Kölner Tafel pentru a le procura alimente." Atunci când bărbaţii au cerut ajutorul sindicatelor, angajatorul i-a ameninţat. "Un comando format din patru tineri puternici a încercat să forţeze accesul în locuinţele muncitorilor." Polonezii înspăimântaţi nu s-au gândit să anunţe poliţia, mai explică Küsters. Între timp firma a fost amendată, iar muncitorii încearcă să-şi primească drepturile salariale într-un proces, în care sunt asistaţi de reprezentanţii sindicatelor germane.
Solidaritate şi interes propriu
Muncitorii est-europeni nu sunt membri de sindicat şi nu plătesc niciun fel de taxă de membru. De ce îi asistă totuşi sindicaliştii? "Din solidaritate cu cei înşelaţi şi din spirit de echitate", spune Horst Küsters. Dar la mijloc se află şi un interes propriu, recunoaşte Dominique John de la DGB. "Angajaţii membri ai sindicatelor germane au un interes propriu. Forţa de muncă din afară trebuie integrată, astfel încât să nu existe salarii de dumping. Este în interesul nostru. De aceea încercăm să extindem sprijinul oferit".
Imigranţii sunt colegi, nu concurenţi
Implicarea sindicaliştilor este relativ nouă: mult timp, străinii erau consideraţi doar imigranţi ilegali, care lucrau la negru şi care ocupau locurile de muncă ale germanilor. Astăzi imigranţii au devenit colegi, constată Norbert Cyrus de la Institutul pentru Studii Sociale din Hamburg. El salută noua tendinţă. Pentru guvernul federal a analizat modul în care străinii se pot feri de exploatarea nemiloasă de către aşa-zişii angajatori. Cyrus este convins că e nevoie de mult mai mult sprijin şi de cooptarea organizaţiilor de sprijinire a imigranţilor. "Trebuie să devină clar că cel mai mult contează sprijinul acordat celor exploataţi şi obţinerea drepturilor salariale şi sociale ale acestora, indiferent de statutul lor social.", declara cercetătorul pentru Deutsche Welle.
Sindicatele se pronunţă în favoarea popularizării acestei teme. În acest moment, multe lucruri se află prin aşa numita propagandă orală. Ceea ce îngreunează situaţia, atât pentru cei direct afectaţi cât şi pentru cei care vor să-i ajute.
