Preşedintele rus Boris Elţîn şi omologii săi din Ucraina şi Belarus au semnat la 8 decembrie 1991 actul de deces al Uniunii Sovietice, care a durat timp ce aproape 70 de ani şi a cărei dispariţie a marcat sfârşitul unei ordini mondiale bazate pe rivalitatea URSS-SUA.
După mai multe luni de deteriorare a situaţiei, tentative de preluare a controlului (soldate cu 13 morţi la Vilnius în ianuarie), un puci eşuat în august şi declaraţii de independenţă în serie, liderii celor trei republici-cheie - Rusia, Ucraina, Belarus - decretează la 8 decembrie că Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste "nu mai există".
La 25 decembrie, preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov demisionează şi drapelul roşu cu secera şi ciocanul este retras de la Kremlin.
Astfel se stinge imperiul comunist care a jucat un rol major în victoria asupra naziştilor şi a trimis primul om în spaţiu dar ai cărui lideri au eliminat fără milă milioane de concetăţeni, scrie Mediafax.
Acesta este, de asemenea, sfârşitul definitiv al Războiului Rece şi al unei lumi bipolare, care face din Statele Unite singura superputere mondială.
Cele mai multe dintre cele 15 republici sovietice devin independente pentru prima dată în istorie şi se confruntă cu provocarea de a-şi crea o identitate naţională şi o economie solidă, obiective pe care multe dintre ele nu le-au atins nici în prezent.
Rusia suferă la rândul său pentru pierderea statutului de superputere în faţa Statelor Unite.
Omul puternic al ţării, Vladimir Putin, preşedinte din 2000 până în 2008, apoi premier, şi a cărui revenire la Kremlin este aproape garantată în urma alegerilor din martie 2012, îşi afişează deschis nostalgia faţă de URSS, care nu era, în opinia lui, altceva decât "marea Rusie".
Predecesorul lui, Boris Elţîn, decedat în 2007, aprecia la rândul său că destrămarea URSS era inevitabilă.
URSS a dispărut fără un cataclism veritabil, dar anii următori au fost marcaţi de degradarea infrastructurii, sărăcirea populaţiei şi conflicte locale care s-au soldat cu sute de mii de victime.
Tadjikistanul a fost teatrul unui război civil împotriva islamiştilor. Armenia şi Azerbaidjanul au intrat în dispută din cauza teritoriului separatist Nagornîi-Karabah. Rusia a condus două campanii sângeroase în mica sa republică rebelă Cecenia. Georgia s-a confruntat cu separatiştii din Abhazia şi Osetia de Sud.
Niciunul dintre aceste conflicte nu a fost reglementat definitiv: islamiştii ameninţă în continuare Tadjikistanul, în Nagornîi-Karabah pacea este fragilă şi o rebeliune devenită islamistă s-a răspândit în tot Caucazul rus.
Pentru prima dată de la căderea regimului sovietic, Rusia şi-a trimis tancurile, în august 2008, într-o fostă republică soră, Georgia, care a vrut să preia controlul asupra Osetiei de Sud.
După tentativele de reforme liberale mai întâi entuziaste apoi impopulare din timpul preşedinţiei lui Boris Elţîn, Rusia priveşte spre trecut odată cu preluarea puterii de către Vladimir Putin.
Fostul agent KGB a reinstaurat vechiul imn sovietic, a preluat controlul presei şi al scenei politice şi a strâns în jurul Rusiei toţi foştii săi sateliţi.
Toate acestea cu riscul de a fi acuzat că vrea să reinstaureze o Uniune Sovietică, a cărei dispariţie a calificat-o, în 2005, drept "cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX".
După o destindere în anii '90 şi în pofida unei "resetări" anunţate cu preşedinţia lui Barack Obama, Moscova manifestă din nou ambiţii de putere mondială, opunându-se în special NATO şi Statelor Unite în privinţa proiectului lor de scut antirachetă în Europa.
Rusia, care continuă să întreţină relaţii deosebite cu foştii săi aliaţi din epoca sovietică, inclusiv Coreea de Nord, Iran, Cuba sau Siria, se foloseşte de dreptul său de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a contracara împreună cu China iniţiativele occidentale, în special împotriva regimului de la Damasc.
Dar după 20 de ani, nimic nu arată că o nouă uniune este posibilă pe teritoriul fostei URSS.
Cele trei ţări baltice au aderat la UE şi NATO, Georgia intenţionează să facă acelaşi lucru şi chiar Ucraina, tentată de aceeaşi cale, este reticentă în a se supune Moscovei.
Consecinţele socio-economice ale destrămării URSS continuă să se facă simţite în regiune.
R.Moldova şi Tadjikistan, aflate la extremităţi, de o parte şi de cealaltă a fostului imperiu, sunt subminate de sărăcie, cu PIB-uri de 1.800 şi, respectiv, 800 de dolari pe cap de locuitor, potrivit datelor Băncii Mondiale.
După mai multe luni de deteriorare a situaţiei, tentative de preluare a controlului (soldate cu 13 morţi la Vilnius în ianuarie), un puci eşuat în august şi declaraţii de independenţă în serie, liderii celor trei republici-cheie - Rusia, Ucraina, Belarus - decretează la 8 decembrie că Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste "nu mai există".
La 25 decembrie, preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov demisionează şi drapelul roşu cu secera şi ciocanul este retras de la Kremlin.
Astfel se stinge imperiul comunist care a jucat un rol major în victoria asupra naziştilor şi a trimis primul om în spaţiu dar ai cărui lideri au eliminat fără milă milioane de concetăţeni, scrie Mediafax.
Acesta este, de asemenea, sfârşitul definitiv al Războiului Rece şi al unei lumi bipolare, care face din Statele Unite singura superputere mondială.
Cele mai multe dintre cele 15 republici sovietice devin independente pentru prima dată în istorie şi se confruntă cu provocarea de a-şi crea o identitate naţională şi o economie solidă, obiective pe care multe dintre ele nu le-au atins nici în prezent.
Rusia suferă la rândul său pentru pierderea statutului de superputere în faţa Statelor Unite.
Omul puternic al ţării, Vladimir Putin, preşedinte din 2000 până în 2008, apoi premier, şi a cărui revenire la Kremlin este aproape garantată în urma alegerilor din martie 2012, îşi afişează deschis nostalgia faţă de URSS, care nu era, în opinia lui, altceva decât "marea Rusie".
Predecesorul lui, Boris Elţîn, decedat în 2007, aprecia la rândul său că destrămarea URSS era inevitabilă.
URSS a dispărut fără un cataclism veritabil, dar anii următori au fost marcaţi de degradarea infrastructurii, sărăcirea populaţiei şi conflicte locale care s-au soldat cu sute de mii de victime.
Tadjikistanul a fost teatrul unui război civil împotriva islamiştilor. Armenia şi Azerbaidjanul au intrat în dispută din cauza teritoriului separatist Nagornîi-Karabah. Rusia a condus două campanii sângeroase în mica sa republică rebelă Cecenia. Georgia s-a confruntat cu separatiştii din Abhazia şi Osetia de Sud.
Niciunul dintre aceste conflicte nu a fost reglementat definitiv: islamiştii ameninţă în continuare Tadjikistanul, în Nagornîi-Karabah pacea este fragilă şi o rebeliune devenită islamistă s-a răspândit în tot Caucazul rus.
Pentru prima dată de la căderea regimului sovietic, Rusia şi-a trimis tancurile, în august 2008, într-o fostă republică soră, Georgia, care a vrut să preia controlul asupra Osetiei de Sud.
După tentativele de reforme liberale mai întâi entuziaste apoi impopulare din timpul preşedinţiei lui Boris Elţîn, Rusia priveşte spre trecut odată cu preluarea puterii de către Vladimir Putin.
Fostul agent KGB a reinstaurat vechiul imn sovietic, a preluat controlul presei şi al scenei politice şi a strâns în jurul Rusiei toţi foştii săi sateliţi.
Toate acestea cu riscul de a fi acuzat că vrea să reinstaureze o Uniune Sovietică, a cărei dispariţie a calificat-o, în 2005, drept "cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX".
După o destindere în anii '90 şi în pofida unei "resetări" anunţate cu preşedinţia lui Barack Obama, Moscova manifestă din nou ambiţii de putere mondială, opunându-se în special NATO şi Statelor Unite în privinţa proiectului lor de scut antirachetă în Europa.
Rusia, care continuă să întreţină relaţii deosebite cu foştii săi aliaţi din epoca sovietică, inclusiv Coreea de Nord, Iran, Cuba sau Siria, se foloseşte de dreptul său de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a contracara împreună cu China iniţiativele occidentale, în special împotriva regimului de la Damasc.
Dar după 20 de ani, nimic nu arată că o nouă uniune este posibilă pe teritoriul fostei URSS.
Cele trei ţări baltice au aderat la UE şi NATO, Georgia intenţionează să facă acelaşi lucru şi chiar Ucraina, tentată de aceeaşi cale, este reticentă în a se supune Moscovei.
Consecinţele socio-economice ale destrămării URSS continuă să se facă simţite în regiune.
R.Moldova şi Tadjikistan, aflate la extremităţi, de o parte şi de cealaltă a fostului imperiu, sunt subminate de sărăcie, cu PIB-uri de 1.800 şi, respectiv, 800 de dolari pe cap de locuitor, potrivit datelor Băncii Mondiale.
