Între 2007 şi 2013, cele 34 de ţări din Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), acest club al celor mai puternice state de pe planetă, au înregistrat alte 16 milioane de şomeri. În mai puţin de şase ani, echivalentul întregii populaţii a Olandei a fost exclus de pe piaţa muncii. În total, 48 de milioane de oameni, adică 8% din populaţia activă a ţărilor respective, nu au astăzi un loc de muncă.
Aceasta este concluzia sumbră la care a ajuns raportul Perspectivele pieţei muncii 2013, redactat de OCDE şi făcut public marţi, 16 iulie, înaintea summitului G20 pe tema locurilor de muncă, găzduit de Moscova. "Cicatricele crizei sunt departe de a fi dispărut", a comentat Angel Gurria, secretar general al organizaţiei, cu ocazia prezentării raportului. Dar în Europa, rănile sunt mai adânci şi mai dureroase decât oriunde altundeva.
În Statele Unite, estimează OCDE, şomajul ar trebui să scadă în continuare, de la 7,6% în mai 2013 la sub 7% în 2014, când va rămâne stabil, "în cel mai bun caz", sau va continua să crească în cele 28 de state membre ale UE, riscând să atingă niveluri demne de marea depresiune [din anii 1930 - n. trad.] în Grecia şi Spania (28%). Mai dramatică este amploarea şomajului în rândul tinerilor: 60% în Grecia, 55% în Spania şi 40% în Italia şi Portugalia. Aşa ceva nu s-a mai văzut.
În Franţa, cu riscul de a contraria guvernul, s-a hotărât să se inverseze curba şomajului până la sfârşitul anului, organizaţia prognozează o creştere a şomajului vreme de încă un an, rata majorându-se de la 10,9% în mai 2013 la 11,2% la sfârşitul lui 2014.
Scădere progresivă lentă
Ce va urma? Speranţele de redresare economică, chiar dacă se vor confirma, nu vor permite decât o scădere progresivă a acestui flagel în Europa, atrage atenţia Stefano Scarpetta, directorul Departamentului pentru muncă şi afaceri sociale al OCDE. El relevă că situaţia este fără precedent. În timpul celor două şocuri petroliere, din anii 1970, şomajul a crescut în mod spectaculos, dar niciodată nu a rămas atât de ridicat, aşa de multă vreme.
Adevărat "cancer economic" al bătrânului continent, acest şomaj persistent, mai ales în rândul celor între 15 şi 25 de ani, face să planeze ameninţarea unei generaţii pierdute. Excluşi prea devreme şi prea mult timp de pe piaţa muncii, aceşti muncitori fără loc de muncă vor purta mereu stigmatele crizei. Toată cariera lor va avea de suferit, apreciază compania de asigurare a creditelor Euler Hermes: "muncitorii expuşi uneia sau mai multor perioade de şomaj la începutul vieţii lor active au, în general, salarii mult mai mici decât media. Această penalitate ar putea reprezenta 10 până la 20%, la vârsta de 40 de ani", arată compania într-un studiu, adăugând că o bună formare iniţială nu apără de acest fenomen.
OCDE este îngrijorată mai ales de tinerii care nu sunt nici studenţi, nici angajaţi, nici nu urmează cursuri de perfecţionare, aşa numiţii NEET (Not in Education, Employment or Training). În Italia, "deznădăjduiţii" care nu mai speră să-şi găsească de lucru, reprezentau la sfârşitul anului trecut 21,33% dintre cei din categoria de vârstă 15-25, în vreme ce în Spania, unde rata şomajului este mai mare, ei reprezentau doar 19,6%, a subliniat Scarpetta.
Reformă necesară a pieţei muncii
Contracararea acestui fenomen este o urgenţă, mai ales în Franţa, ţară care - după cum subliniază OCDE - "se confruntă cu un şomaj durabil ridicat". Organizaţia cere Parisului "să răspundă unor provocări structurale care persistă pe piaţa muncii".
Şi chiar dacă OCDE salută iniţiativele europene pentru stimularea angajării tinerilor, organizaţia atrage atenţia că acţiuni insuficient cântărite ar putea să-şi rateze scopul şi să irosească banii publici. Un avertisment similar a fost formulat şi de Comisariatul pentru Strategii şi Perspective din Franţa, într-o notă transmisă la mijlocul lui iunie lui José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene.
