Istoria omenirii a fost marcată de numeroase apocalipse financiare, care arată mai ceva ca-n "Zona Crepusculară". De la inflaţia ştiinţifico-fantastică a Ungariei, până la ambarcaţiunea din Marea Britanie care tipărea bani, următoarele poveşti par a fi desprinse din filme.
Cu sacoşa de bani pentru o pâine în Ungaria
Economia Ungariei a experimentat cea mai catastrofală hiperinflaţie din istorie între 1945 şi 1946, când aceasta a ajuns la 200% pe zi şi preţurile se dublau la fiecare 15 ore. Ce s-a întâmplat? După ce economia sa a fost falimentată de Primul Război Mondial, Ungaria a experimentat o perioadă de inflaţie majoră, până când Liga Naţiunilor i-a oferit un bailout.
Coroana ungară a fost înlocuită de pengo (monedă susţinută de aur), care a devenit cea mai stabilă valută din regiune, chiar dacă era „cusută cu aţă albă”. Totuşi, Marea Depresiune a afectat industria agricolă a Ungariei; acest fenomen, combinat cu dorinţa nesăbuită a ungurilor de a tipări bani (pengo) a alimentat "motorul" maşinăriei inflaţionare. Astfel, ca să cumperi o pâine, aveai nevoie de o sacoşă cu bancnote. Răspunsul guvernului a fost anticipat - a tipărit şi mai multe "hârtii", ajungând la bancnota de 100.000.000.000.000.000.000 pengo! Doar introducerea unei monede susţinută de aur, valute şi titluri străine - forintul - a salvat "ziua".
Dispariţia „mărunţişului” în Argentina
Argentina a fost marcată de o lipsă acută a restului la bani. În a treia economie a Americii Latine, restul a devenit foarte greu de oferit (chiar inexistent), din anumite considerente. Guvernul argentinian a acuzat cetăţenii că au strâns şi topit monedele, pentru a topi metalul din care acestea erau confecţionate. Cetăţenii au acuzat guvernul că nu emite destule monede, în ciuda faptului că acesta a lansat peste 500 milioane de noi monede în 2008; acest demers nu a ajutat însă la nimic, deoarece lipsa restului la bani s-a accentuat. Comerţul a devenit un coşmar: fără rest, comercianţii nu-şi mai puteau vinde marfa. Unele magazine ofereau bomboane în loc de rest. Chiar şi băncile, "gazdele" banilor, au refuzat să mai ofere monede. Companiile de transport în comun din Buenos Aires, care acceptau doar sume fixe pentru plata călătoriilor, au strâns monedele la ciorap şi le-au vândut pentru un profit frumos. Guvernul a promis un plan de implementare a plăţii cu cardul, pe care îl întârzie de ani buni... Se pare că argentinienii strâng bucăţile de plastic şi construiesc "fortuleţe" din ele.
Companiile şi-au tipărit proprii bani în timpul Războiului Civil
Pe măsură ce America intra în al doilea an al Războiului Civil din 1862, monedele emise de guvern au dispărut din circulaţie. Astfel, oamenii nu au mai putut demara nicio afacere, deoarece guvernul era scindat în două părţi şi fiecare îşi tipărea proprii bani. În cele din urmă, s-a ajuns la o situaţie demnă de romanele savuroase ale lui Stephen King: companiile (şi cetăţenii) au început să producă propriile monede, "tokenurile Războiului Civil". Aceste "jetoane" erau folosite de antreprenori, soldaţi şi civili, fiind ştanţate cu numele şi locul în care se afla respectiva companie/afacere sau un citat patriotic, precum "Dacă cineva încearcă să dea jos steagul american, împuşcaţi-l pe loc" sau "Negrii - pe cine păcălesc aceştia? Trăiască sudul".
La acea vreme, economia SUA era bazată pe standardul aur, însemnând că fiecare valută reprezenta o anumită cantitate din metalul preţios, pe care guvernul îl păstra în rezervele federale. Astfel, bănuţii "personalizaţi" erau egali cu zero barat. Guvernul federal a intervenit în cele din urmă, în 1864, când a penalizat producţia ilegală de bani cu amenzi de până la 2.000 de dolari şi 5 ani de temniţă.
Banii din Bermuda
Înainte de a deveni o colonie britanică, Bermuda (cunoscută atunci drept Somers Isles) era formată din companii private din Anglia, care au colonizat forţa de muncă. Oamenii erau angajaţi pentru munci agricole, vânătoarea de balene şi căutarea de perle. Pentru a menţine costurile scăzute, companiile îi plăteau pe angajaţi cu credite, din care îşi puteau achiziţiona bunuri la preţuri supraapreciate. Ei nu primeau bani. În cele din urmă, cetăţenii au început să creeze probleme, astfel încât companiile au desemnat un nou guvernator (manager, în zilele noastre) - Daniel Tucker - care să calmeze spiritele şi să readucă profitul în buzunarele profitorilor. Acesta conducea afacerile şi guverna cu mână de fier ţinutul. Tucker a început să-i plătească pe oameni în monedele "aduse de el". Spre deosebire de valuta britanică, bănuţii lui Tucker erau confecţionaţi din alamă. Pe aceştia apărea "chipul" unui porc sălbatic. Angajaţii foloseau aceşti bani de frica lui Tucker, care îi ameninţa cu tortura şi chiar execuţia. În final, unii dintre colonişti l-au păcălit pe tiran să plece (trimiţându-i o scrisoare falsă, prin care era chemat acasă); după ce Tucker a părăsit Bermuda, cetăţenii au aruncat monedele sale în mare (în zilele noastre, pescarii încă mai găsesc bănuţi din vremuri străvechi). Ce a luat locul bănuţilor cu porc? Tutunul. Cetăţenii au adoptat un sistem care seamănă cu cel al deţinuţilor din penitenciare, pentru care o ţigară rămâne mai valoroasă decât banii.
Nava-amiral care tipărea bani
Prima tentativă organizată americană de a imprima bani s-a desfăşurat în 1775, în timpul Războiului Revoluţionar, când Congresul Continental a remis bancnote cunoscute drept "continentali", pentru a alimenta maşinăria de război. Continentalii semănau cu dolarul modern.
Economia nu era încă bazată pe standardul aur, astfel încât continentalii nu reprezentau nimic fizic. Marina britanică a amplasat o presă de tipărit bani la bordul navei HMS Phoenix, ancorată în Portul din New York, şi a tipărit continentali falşi. A fost prima tentativă de sabotaj financiar consemnată de istorie. Britanicii doreau să submineze încrederea celor colonizaţi în noua monedă şi să distrugă economia revoluţionară fragilă, aducând victoria englezilor.
Calitatea falşilor continentali era atât de fidelă, încât piaţa a fost împânzită de aceştia; nimeni nu mai dorea să aibă de-a face cu continentalii. Britanicii au fost atât de încrezători în tentativa lor de fraudă, încât nici măcar nu au ascuns ceea ce făceau. Mai mult, au postat o reclamă în ziarele din New York în 1777, oferindu-se să vândă BANI FALŞI britanicilor loiali cauzei. În 1781, continentalii au încetat însă să mai circule.
