Când avea doar 30 de ani, Marcel Ţerbea, din Făgăraş, a plecat să lucreze ca strungar în Spania. Şi-a lăsat acasă soţia şi cei doi copii mici, cu promisiunea că le va asigura o viaţă mai bună. La scurt timp, însă, nu le-a mai dat niciun semn. Apropiaţii l-au căutat în zadar, iar, după o perioadă, şi-au pierdut speranţa că îl vor mai găsi vreodată. Timp de 23 de ani, rudele i-au dat de pomană, pentru că l-au crezut mort. Acum câţiva ani, Ana Maria, sora lui Marcel, s-a gândit să reia căutările. Iar acum o lună, fraţii săi au primit o veste-şoc: Marcel trăieşte!
„Noi suntem patru copii, trei fraţi şi eu. Eram foarte apropiaţi, am crescut împreună uniţi, ca degetele de la o mână. Am vorbit cu ceilalţi doi fraţi ai noştri să dăm ceva de pomană pentru sufletul lui, că sigur nu mai este în viaţă. Tatăl meu zicea că precis l-au omorât. Vorbeam că săracul de el l-or fi îngropat ca pe un câine, pe o margine de drum. El a plecat în Spania cu un job sigur, dar a fost prin mai multe oraşe, a stat la mai multe adrese. (...) M-a îndrumat cineva să fac un denunţ la poliţia de unde suntem şi am solicitat şi sprijinul Interpolului. Când m-au chemat la Poliţie mi-au zis «L-am găsit!». Am întrebat «Este mort?» şi mi-au răspuns «Nu, este în viaţă. A lăsat un telefon de contact». Cum am ieşit din sediul Poliţiei, l-am sunat. Aveam nişte emoţii, erau 23 de ani, totuşi, o viaţă de om. Eram bucuroasă că este în viaţă şi l-am găsit. Se află în Spania. Nu mi-a recunoscut vocea, mi-a zis «Sărut mâinile! Cine sunteţi?». Vorbeşte foarte rău româneşte”, a povestit, pentru CANCAN.RO, sora lui Marcel, Ana Maria Ţerbea.
Marcel (foto) nu a fost, însă, prea deschis în legătură cu dispariţia sa misterioasă. A încercat doar să-i explice surorii sale că viaţa nu a fost deloc generoasă cu el. „Vorbim des. Tot timpul plânge că a pierdut copiii, a pierdut tot. Copiii s-au îndepărtat de el, s-au obişnuit să trăiască fără el. (...) Între timp, mi-am pierdut şi părinţii. Au fost foarte trişti că nu au mai apucat să îl vadă. Este groaznic să îţi pierzi unul dintre copii, să nu mai ştii nimic despre el. Au plecat cu această dezamăgire în suflet. Cred că tatăl nostru a murit de inimă rea, avea doar 62 de ani. În 2005, a plecat şi mama, cu acelaşi of în suflet. Acum 3 ani a murit şi soţia lui Marcel, fără să mai apuce să îl vadă. (...) Din băiatul ăla tânăr cu părul creţ, acum este un mic bătrânel. Mi-a zis «Dacă ai şti prin câte am trecut! Dacă ştiam ce urmează, nu plecam». (...) Puterea lui Dumnezeu este mare, nici prin gând nu ne trecea că îl vom găsi viu. Mi-aş dori ca fiecare familie să aibă aceeaşi fericire pe care am trăit-o noi ca familie. Este o minune!”, a adăugat femeia.
