Studenţii din anul întâi de la Universitatea Dunărea de Jos nu au mers la aerodrom să se distreze, ci să muncească! Din greu! Dar au primit, pentru asta, o binemeritată răsplată: un zbor cu motodeltaplanul. Vizita studenţilor la terenul de zbor Aerial Club a făcut parte din pregătirile pentru Balul bobocilor ediţia 2013. Liga studenţilor de la universitatea gălăţeană se mândreşte cu faptul că este, poate, singura din ţara care nu se mulţumeşte să organizeze un banal spectacol în urma căruia să aleagă Miss şi Mister boboc. În fiecare an, studenţii participanţi la Bal sunt supuşi unui adevărat cantonament, în care pun osul la treabă, iau decizii şi lucrează în echipă, în cele mai diverse domenii. Astfel, bobocii gălăţeni au fost pompieri, jandarmi, au lucrat la o herghelie, au învăţat să conducă ambarcaţiuni mici, au fost parlamentari şi au dat legi sau au ajuns chiar la Cotroceni şi au emis decrete. Toate strădaniile lor au fost înregistrate iar filmele rezultate au ajutat juriile să aleagă mai bine cine merită titlurile de Miss şi Mister. Anul acesta, însă, organizatorii au ales o temă mai “înalta”: zborul. Iar vizita la aerodromul Aerial Club a fost doar o primă etapă a pregătirilor pentru Bal.
Bobocii au descins la aerodrom într-o zi de duminică nu foarte frumoasă: plafon de nori la aproximativ 200 de metri înălţime, temperatura de 14 grade Celsius şi vânt destul de tare şi în rafale, din est. Au coborât din microbuz veseli nevoie mare, aşteptându-se, probabil, la o zi de distractie în aer liber. S-au cam schimbat la faţă, însă, când au văzut că organizatorii de la Liga studenţilor au adus cu ei o cutie imensă cu vopsea... După o scurtă introducere şi câteva reguli de securitate pe aerodorm, instructorul de zbor Albert Malaxa, preşedintele Aerial Club, i-a trimis la muncă. Dar le-a şi spus, în treacăt, că cei mai harnici vor fi premiaţi cu un zbor cu motodeltaplanul. Aşa, de încurajare... Băieţii au apucat vitejeşte bucăţile de fostă bandă transportoare ce urma să fie transformate în balizaj pentru pista de decolare-aterizare a aerodromului iar fetele au pus mâna pe pensule. Bineînţeles că entuziasmul băieţilor s-a pierdut după nici 100 de metri (şi pista de la Vădeni are 800 de metri lungime!), bucăţile de bandă transportare fiind al naibii de grele. În cele din urmă, atât balizele laterale cât şi cea care marchează pragul de nord al pistei au ajuns, cu chiu cu vai, la locurile lor, iar fetele s-au pus pe vopsit. Şi chiar au făcut treabă bună! Dar chinul studenţilor nu s-a oprit aici. Fetele au trecut la vopsitul cauciucurilor care străjuiesc aleea de intrare la aerodorm iar băieţii s-au luptat cu buruienile care năpădiseră pista de motocros din spatele hangarului. Greu tare cu coasa, cu lopata şi cu grebla... La fel de greu a fost, însă, şi când a fost vorba să spele Aerialmobilul, un Nissan Patrol pregătit pentru off-road care se mai întâlneşte cu apa doar când plouă sau când traversează vreun rău sau vreo baltă iar la interior nu îşi aminteşte nimeni să fi fost curăţat vreodată. Aşa s-a putut vedea că vopseaua originală era neagră şi nu pământie, cum au crezut toţi...
Răsplata pentru toate aceste eforturi a venit spre după-amiază, când vântul s-a mai potolit iar Albert Malaxa a decis că bobocii au muncit suficient de bine cât să îşi primească darul promis: un zbor cu motodeltaplanul. Toţi, fără nicio excepţie, au spus că a fost cea mai frumoasă senzaţie din viaţa lor şi au promis că vor reveni cât de curând pe aerodorm, ca să zboare, desigur, nu ca să muncească!
Odată scăpaţi de chinul muncii la terenul de zbor, dar cu sufletele pline de bucuria zborului pe care l-au primit cadou, studenţii aşteaptă cu nerăbdare următorii paşi spre Balul bobocilor. Asta înseamnă o vizită la Muzeul aviaţiei din Ianca şi la Muzeul aviaţiei romane din Bucureşti dar şi la Baza aeriană 90 transport din capitală. Şi suprizele nu se vor opri aici! Să le urăm bobocilor baftă la Bal şi abia aşteptam să vedem cine va fi Miss şi Mister.
Cristian DECEANU,
PR Aerial Club
