Ieri a fost vai vechi, azi e vai nou şi începând de mâine va fi vai de cine mai scapă şi anul ăsta din iarna asta blândă care deşi a vrut să-l contrazică pe Băsescu arătându-i că şi iarna poate fi ca vara, nu se ştie ce are mai în stoc pentru noi. Până una-alta, deşi temperaturile de după geamuri au fost chiar peste 20 de grade, în casele fără repartitoare au duduit caloriferele, parcă vrând să ne înveţe minte că mai acum vreo lună ne plângeam de frig. Acum, am mai uitat şi de asta, ne uităm din când în când la lustră, tresărim la orice zăngănit al geamurilor de la vitrina din sufragerie, în aşteptarea anunţatului cutremur care poate mai aşează lumea în făgaşul ei normal. Numai că n-avem noi bafta aia să cadă tocmai clădirile alea în care colcăie depravarea, prostituţia politică, minciuna, neputinţa unora, bunul-plac al altora şi nu în ultimul rând opulenţa. Nu de alta, dar alea au fost făcute de Ceauşescu. Cum să nu te enervezi şi să nu-ţi pierzi orice speranţă în viitor, când vezi că Mircea Badea a devenit un adevărat prezicător ţinând cont că a spus cândva, nu demult, că Elena Udrea va ajunge cât de curând preşedinta PDL-ului, urmând să devină primar, prim ministru şi de ce nu, preşedintele României. Iată că preşedinte al PDL Bucureşti a ajuns (a fost şi greu tare, fiind unicul candidat, ca şi la PSD-femei) şi prima grijă a ei a fost să specifice că în planurile ei de propăşire şi mărire a partidului se află grija primordială de a scăpa capitala de malefica prezenţă la primărie a lui Oprescu. Adică, cu alte cuvinte şi-a anunţat candidatura la primăria capitalei. Numai că dumneaei n-a citit probabil art. 613 din Codul Civil, care spune: ”Nimeni nu poate avea vederi piezişe pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanţă de şase decimetri”. Deci, mai întâi să se uite în curtea ei, să vadă cum rezolvă cu datoria aia de 3 milioane de euro, să se apropie precaut la şase decimetri de Oprescu, fără parfumuri, fără Vuitoane, să încerce să vadă dacă măcar poate respira măcar acelaşi aer cu omuleţul ăla. Şi asta înainte de a încerca să mai pună dantura aia pe încă un os plin de zgârciuri, care pisat bine şi împrăştiat şi mai bine fără ajutorul Vântului, să-i facă un bine vreunui cocoş. De fapt, nici nu m-ar mira ca spunând şi săracii colegii ei un vaaaaiii mai prelungit, să aflăm cât de curând că afacerile ei imobiliare erau în directă legătură cu vreun Chelu sau cu vreun nu ştiu mai care interlop clasic în viaţă sau clasat. Bine că deocamdată domnu' Băse i-a dat într-un fel satisfacţie, nu se mai poate plânge că mai e dezamăgită de atitudinea misogină a preşedintelui. Şi uite aşa, cred că am cam greşit cu numărătoarea, nu e vai vechi, nici vai nou, e vai nouă!
