Să mai spună cineva că nu suntem buni şi noi la ceva. Nu mulţi dintre concitadinii noştri ştiu că Galaţiul a fost anul trecut campion absolut la evaziune fiscală în România. Atât de buni am fost, că Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a fost nevoit să detaşeze trei procurori pentru a face faţă valului de evazionişti. În mod normal, ar trebui să îi punem la stâlpul infamiei pe gălăţenii care deţin firme şi nu îşi plătesc impozitele şi taxele către stat. În mod normal... Pentru că noi numai într-o ţară normală nu trăim, vina o poartă aproape în întregime statul. Şi asta pentru că a sufocat micii întreprinzători, în special cu taxe din ce în ce mai mari, încât oamenii aveau de ales între a fi corecţi şi a da faliment şi a începe să nu îşi mai declare toate veniturile. Zecile de mii de firme care au dat faliment sunt dovada că mulţi gălăţeni au ales prima variantă, dar nu îi putem condamna nici pe cei care au ales să îşi continuie afacerile, în special la negru. Autorităţile spun că, indiferent de situaţia economică a ţării, nu se justifică evaziunea fiscală şi ea trebuie pedepsită. Cât se poate de corect, dar cea mai bună metodă de a reduce evaziunea fiscală nu este cea punitivă, ci facilităţile acordate întreprinzătorilor, mai ales în perioadele de criză economică.
Pentru că sunt un adept al puterii exemplului, este suficient să amintesc de ce au făcut germanii la scurt timp după izbucnirea crizei economice. Au analizat cât i-ar costa dacă zeci de mii de nemţi ar fi daţi afară şi ar fi astfel nevoiţi să le plătească ajutor de şomaj. Au făcut apoi un nou calcul, legat de costurile unor facilităţi acordate firmelor pentru a nu-şi concedia angajaţii. Ce credeţi că a ieşit? Statul german economisea prin facilităţile acordate aproape trei sferturi din sumele cheltuite cu şomerii. Să nu credeţi că este vorba de cine ştie ce facilităţi, ci de scutirea de impozitele pe salariile angajaţilor pe care urma să îi păstreze la locurile de muncă. Iată deci că se poate.
Ceea ce ne lipseşte nouă este perspectiva, imaginea de ansamblu pentru a reuşi să luăm câteva măsuri simple, ce nu necesită cheltuieli publice şi care ne-ar salva de la sărăcia cruntă în care majoritatea dintre noi a ajuns să se zbată. Dar, pentru a lua aceste măsuri, ne trebuie şi oameni dispuşi să le ia. Spun acest lucru pentru că în sfera politică s-au aciuat tot soiul de specimene, de o prostie, laşitate şi indiferenţă cum rar ne-a fost dat să vedem, care ne sufocă de peste 20 de ani. Pentru că de aici porneşte totul. Atât timp cât în posturile publice vom avea doar personaje care nu ştiu să spună decât „Da şefu! Să trăiţi, asta o să fac!”, oamenii care au soluţiile nu vor fi lăsaţi să le pună în practică.
Duminică am avut o nouă rundă de alegeri şi sper ca măcar o parte din aceste relicve ale comunismului şi mentalităţii învechite să dispară, pentru că altfel vom ajunge să plecăm cu toţii pe alte meleaguri, în speranţa unui trai cât de cât civilizat.
