Micul sau ştampila?!

Duminică va fi o zi frumoasă, însorită, care va îmbia la ieşiri în aer liber. Cu ocazia mai multor alegeri anterioare, grătarele, micii şi statul la soare au învins ştampila. Mulţi dintre români recunoşteau că nu îi interesa cine candida, de ce o făcea, şi nici nu vedeau care le-ar fi avantajul lor din deplasarea la secţiile de vot. Drept pentru care preferau micul. Şi se mândreau cu alegerea lor. Pe parcursul mandatului anterior, când salariile au scăzut dramatic, joburile s-au împuţinat şi multe firme au fost nevoite să pună lacătul pe uşă şi să tragă obloanele, au văzut că cei care votaseră în locul lor le-au ales zile lipsite de mici şi veselie. Acum au ocazia să se revanşeze. Şi, cumva, această campanie anostă din partea candidaţilor a retrezit civismul printre oameni. Se discută politică, iar unii par decişi să voteze. E drept că laşitatea unor candidaţi de a participa la dezbateri unde se puteau confrunta cu contracandidaţii dovedeşte dispreţ faţă de electorii cărora au tupeul să le pretindă votul. Dar timpul confruntărilor electorale a trecut. Oamenii şi-au ales candidaţii favoriţi şi par decişi să meargă la vot.
Mulţi dintre concitadinii noştri afuriseau conducerea urbei decisă în urma votului preponderent al pensionarilor. Consider eu că absenţii de la vot ar fi trebuit să se afurisească pe sine înşişi şi nu pe bunici. Din punctul meu de vedere, pensionarii sunt de admirat din această privinţă. Conştiincioşi, fără să îi oblige cineva, bunicii se îmbrăcau cu hainele lor cele mai bune, pregătindu-se pentru un eveniment important. Deplasându-se cu viteza melcului, căci voiciunea din perioada activă a existenţei lor reprezintă doar amintire, îşi fixau cabina de vot ca punct obligatoriu al plimbării lor. Acolo puneau ştampila cum credeau ei. Ulterior, tinerilor nu le plăcea de cine este condus oraşul şi-i afuriseau pe bunici.
Îmi amintesc acum reclama aceea cu veteranul de război batjocorit de adolescenţii vecini, care ulterior află că a supravieţuit războiului şi îl salută precum militarii. Bunicii votează pentru că de-a lungul existenţei lor au trecut prin privaţiuni generate în special de decizii rele, luate intenţionat de cei care au condus naţiunile: război, lagăre de concentrare, comunism, abuzuri... Ei ştiu limpede că viaţa cetăţii poate fi una bună, dacă este condusă de oameni onorabili. Din aceste considerente, îşi exercită conştiincioşi dreptul la vot, atât timp cât inima le bate în piept iar picioarele îi ajută să se deplaseze până la ştampila cu promisiunea unui viitor mai bun. Dacă ei aleg greşit şi se lasă înşelaţi de minciuni şi manipulări grosolane ale unor candidaţi lipsiţi de onorabilitate, este o altă chestiune, de care nu avem motive să îi învinovăţim pe bunici.
Dacă nu mergem la vot, ne decidem singuri un viitor incert. Putem merge în natură, să ne frigem micul şi după ce am trecut pe la cabina de vot şi am pus ştampila acolo unde am crezut noi. Asta ne va da dreptul ulterior să îi criticăm pe cei care ne conduc, atunci când greşesc. Altfel nu avem de ce să îi criticăm pe ei şi în nici un caz pe bunicii cu simţ civic, care cu siguranţă vor vota şi la aceste alegeri, având convingerea că susţin şansa unui viitor mai bun.