Statul bolnav şi birocraţia de partid

Faptul că peste 60% dintre românii din toate categoriile sociale (mă rog, cei care au putut fi opriţi pe stradă pentru a răspunde la întrebările unui sondaj de opinie şi nu s-a făcut nevăzuţi la adăpostul geamurilor fumurii ale limuzinelor din dotarea proprie) au răspuns fără echivoc şi fără ezitare că se gândesc la plecarea din ţară ca la singura soluţie pentru a o duce, dacă nu bine, măcar decent, denotă starea jalnică a ţării păstorite în aceşti ultimi douăzeci de ani de tot soiul de otrepe politice a căror unică ţintă a fost îmbuibarea lor şi a acoliţilor lor. Un adevăr dureros, dar pe care îl ştim cu toţii, veţi spune. Păcat că acest lucru părem să-l spunem doar noi, nu şi lighioanele care ne conduc întru binele naţiei, după cum se bat cu cărămida-n piept la fiece miting, adunare, găseală ori adunătură de partid.
Ei sunt cei care au băgat sistemul sanitar în comă, ei sunt cei care au dat forţele de aplicare a legilor pe mâna infractorilor, ei sunt cei care ne ameţesc în fiecare zi, în fiecare minut, cu apariţii şi răs-apariţii prin toate canalele mass-media, anunţând cum au făcut ei totu' pentru ţară, pentru poporul ăsta pe care zic că-l iubesc până la moarte. Până la moartea noastră, nu a lor.
Aşa se face că în loc să aloce bani suficienţi pentru medicamentele bolnavilor cronici, inşii ăştia se apucă să ne piseze la cap cu îndemnuri televizate despre câtă mişcare trebuie să facem ori câtă apă trebuie să bem zilnic „ca să ne simţim bine”, dar nu suflă o iotă despre preţurile sărite demult în aer ale fructelor şi legumelor pe care ni le recomandă cu atâta insistenţă, aşa se face că în loc să-şi pună pe făraş clica de profitori cu carnete de partid, cocoţaţi prin tot soiul de funcţii directoriale pe la agenţii, comitete, comiţii, autorităţi şi alte structuri al căror rol şi a căror necesitate de a exista nu a aflat-o nimeni, se apucă să azvârle şi şomaj cohorte de medici, asistenţi, poliţişti, profesori ori funcţionari mărunţi de ghişeu, aşa se face că aceste „genii” de partid şi de stat au găsit de cuviinţă să taie din fondurile sănătăţii care şi-aşa e în comă ori din cele ale învăţământului care produce din ce în ce mai mulţi şomeri cu diplome inutile şi de multe cazuri nedoveditoare a nimic, pentru a umple buzunarele mahărilor roşii, portocalii, galbeni şi albaştri care se fac că fac autostrăzi, ori pentru a astupa gura pensionarilor de lux din justiţia oarbă, surdă şi părtinitoare ca orice produs politic.
Un stat bolnav, a cărui deviză pare să fie: „Sănătatea, învăţământul, legea şi justiţia au murit! Trăiască birocraţia de partid!”