Mi-au căzut ochii pe câteva cifre şi m-am minunat. Statisticienii spun că în această vară au fost la mare în jur de 1,5 milioane de români. Nu ştiu cum calculează statisticienii, dar aceste cifre mă lasă rece. Nu le cred şi gata! În primul rând, operatorii din turism au date certe, dar nu acoperă toate situaţiile. Ei pot spune doar câte bilete s-au vândut prin agenţii. Dacă te iei după hotelieri, tot nu poţi avea o cifră exactă. Să fie ei sănătoşi, câte cazări au făcut fără să declare la fisc încasările! Ca să nu mai vorbim de cei care s-au cazat la rude, prieteni, cunoscuţi sau la cei cu cheile de pe marginea drumului... 1,5 milioane de români la mare? Poate înmulţit cu 4 sau cu 5, zic eu... De ce? Pentru că eu nu am auzit pe niciun cunoscut al meu, în această vară, care să fi mers la mare cu bilet de la o agenţie sau să se fi dus pe cont propriu dar să se fi cazat la hotel, pensiune sau la camping, de unde se presupune că-şi iau datele cei de la statistică.
Eu nu am mers anul acesta pe litoralul românesc, la fel cum nu am mai fost de prin 2008. Nu-mi place la mare, nu suport căldura şi aglomeraţia. Am fost, e adevărat, pe litoralul bulgăresc, dar de Paşte, când nu era caniculă şi nici foarte aglomerat. Şi m-aş mai duce, cred, dar tot aşa, în extrasezon, pentru că merg la odihnă şi relaxare, nu pentru stres şi oboseală. Am mai mers anul acesta la munte, fugind de caniculă, în zona Cheile Bicazului-Lacu Roşu-Borsec-Vatra Dornei, dar şi la mănăstirile din Bucovina (Voroneţ şi Humor) şi din Moldova (Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec). Aş fi putut vedea mult mai multe, dar am mai lăsat şi pe altădată.
Am să vă spun un lucru care poate vă va şoca: preţ de vreo 20 de ani nu am părăsit Galaţiul pentru a merge în concedii. Obişnuiam să spun că nu sunt „ducace”. Ce-i drept, iubesc la nebunie confortul casei mele, pe care mi-am aranjat-o de-a lungul timpului pe gustul meu, în care am câteva mii de cărţi cu care mă pot delecta. În plus, sunt înnebunită după pescuit şi partidele din aproape fiecare weekend îmi ofereau relaxarea de care aveam nevoie. A venit, însă, şi un moment în care am simţit nevoia să colind lumea. Din păcate, probleme familiale m-au ţinut ţintuită aproape de casă. Acum nu mai e nimic care să mă ţină „legată de glie”, aşa că am un dor de ducă fantastic. Nu am timp şi bani pe cât mi-aş dori să colind...
A trecut sezonul, ziceţi? Nici vorbă! E adevărat că nu mai e mult şi începe anul şcolar şi mulţi vor fi nevoiţi să rămână acasă pentru că au copii la şcoală. Eu nu mai am această problemă de multă vreme. La drept vorbind, eu abia acum aş pleca în vacanţă, pentru că toate staţiunile au cam scăpat de forfota aceea atât de obositoare. Le recomand tuturor celor care în această vară nu au făcut altceva decât să muncească să îşi ia inima în dinţi şi să plece... oriunde.
Revenind la statistici... ce să spun mai mult? N-am văzut statistici despre câţi au fost la munte şi câţi au plecat din ţară, dar oricum nu le-aş lua de bune, pentru că, după cum vă spuneam, nici pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau chitanţă pentru cazările din ţară, pe unde am fost. Deci nu sunt în statistici, nu? Cu alte cuvinte, nu am fost în vacanţă decât în Bulgaria, unde am avut bilet. Ale naibii statistici...
