Galaţiul nu este cel mai tare oraş din România. Nici pe departe! Nu este, probabil, nici măcar în Top10. Nu este, însă, un oraş urât. Avem multă apă dată de la Dumnezeu - Dunăre, Siret, Prut, Brateş -, ceea ce alţii şi-ar dori în urbea lor. Noi, însă, nu ştim să apreciem şi să punem în valoare aceste daruri. Cârcotaşii vor spune că degeaba avem apă pe Dunăre, dacă nu avem la robinet. Şi asta e adevărat... Din păcate, Galaţiul se confruntă cu probleme grave în câteva domenii. Trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem, totuşi, că fiecare dintre noi poartă o parte din vină pentru ceea ce se întâmplă acum, fie şi doar pentru că nu am ştiut să ne alegem conducătorii şi că i-am tolerat prea mult pe jefuitorii din fruntea urbei. Prea multă vreme am închis ochii şi ne-am complăcut în această atmosferă de „dolce far niente”, lăsând mereu ca alţii să se ocupe iar noi doar să cârcotim de pe margine. Ceea ce avem (sau nu avem) acum este rezultatul a ceea ce s-a făcut (sau nu s-a făcut) în ultimii... să zicem 10-15 ani, dacă nu chiar 25. Apaterm nu a murit de azi pe mâine, Apă Canal nu a acumulat datornicii pe care îi are acum nici într-un an, nici în doi, nici măcar în 5 ani... Faleza nu se prăbuşeşte din această primăvară! Se prăbuşea şi când Primăria condusă de Nicole dădea autorizaţii de construcţie pentru mastodonţii construiţi pentru ca unii să aibă apartamente scumpe cu panoramă la Dunăre şi concesiona bucăţi din faleză pentru restaurantele potentaţilor acelor zile. Galaţiul nu e sufocat de maşini pe trotuare şi spaţii verzi nici de anul trecut şi nici măcar de acum 10 ani. Totul a început când un alt primar dădea autorizaţii pe bandă rulată pentru construcţia de garaje între blocuri, acolo unde ar fi trebui să se amenajeze parcări şi părculeţe. O ţigăneală! Asta ca să nu mai spun că e vorba aici nu doar de lipsă de profesionalism şi simţ estetic, ci de o lipsă totală de viziune pentru un oraş mare, port la Dunăre şi graniţă de Est pentru Europa. Acum... ce-a fost... a fost. Contează cum ne mişcăm de acum încolo, chiar de azi!
Îmi amintesc acum de o campanie demarată de mine la ziar în 2007, prin care încercam să arăt cât de urât arată Galaţiul: chioşcuri insalubre amplasate pe trotuare, parcuri abandonate, garaje inestetice transformate în ateliere auto sau depozite de marfă de contrabandă, locuri de joacă periculoase pentru copii, maşini parcate aiurea din lipsă de spaţii amenajate... A durat mai bine de un an această campanie, prin care am încercat să arăt gălăţeanului posesor de drept de vot că avem nevoie de „altceva”. În 2008, Dumitru Nicolae a fost reales, pentru un al treilea mandat. Atunci mi-am zis că gălăţenilor le place Galaţiul aşa cum e, că fără „petele” de care vorbeam mai sus n-ar mai avea „cu ce să se hrănească” gloata de cârcotaşi care trăiesc doar pentru a arunca invective. De ce să fie Galaţiul un oraş frumos, european?! Să lăsăm totul să se ducă naibii, ca să avem motiv de înjurat! Ei bine, lehamitea care m-a bântuit o bună bucată de vreme după dezamăgirea din 2008 m-a părăsit de ceva timp. Am văzut că sunt tot mai mulţi cei care vor ceea ce vreau şi eu: să trăiesc într-un oraş frumos, primitor, şi să am în gospodărie toate utilităţile necesare, pentru care să plătesc preţul corect. M-am uitat în jurul meu şi am văzut că se poate. Cârcotaşilor le zic doar atât: faptul că nu e apă caldă la robinet nu te împiedică să citeşti o carte, să admiri meşterii populari, să-ţi duci copilul la teatru, să mergi la un concert gratuit sau la un show aerian. Una nu o exclude pe alta. Şi încă ceva: ochii mari! În 2016 ne jucăm iar viitorul la ruleta votului. La anul pe vremea asta...
