De câţiva ani ne-am obişnuit ca Serbările Galaţiului să fie un exemplu de prost gust şi mârlănie, iar 2013 nu face excepţie. Dacă de la vechea administraţie nu aveam niciun fel de pretenţie, de la actuala conducere a municipalităţii mă aşteptam să opereze schimbări de profunzime în ceea ce se doreşte a fi o sărbătoare pentru gălăţeni. Nu pot să înţeleg de ce primesc aprobări pe bandă rulantă tot soiul de indivizi, care nu au nici în clin, nici în mânecă cu alimentaţia publică, dar care au vândut în aceste zile tot soiul de porcării, pornind de la mici de calitate îndoielnică şi vin la mâna a doua. Nu poate fi trecută cu vederea nici blocarea trotuarului de pe Faleza Superioară, pentru ca şi cei care îşi fac obişnuita plimbare de seară să fie nevoiţi să înghită fumul şi mirosul de mici şi carne prăjită. Nu pot decât să constat că cei care se ocupă de acest eveniment sunt la fel de lipsiţi de imaginaţie ca naţionala României, deşi se puteau inspira din programul unor sărbători similare organizate de alte oraşe mari. Recitalul susţinut de orchestra „Lăutarii” din Chişinău este un bun început, dar lucrurile bune pot fi estompate de ţopârlănia unora dintre cei de care aminteam anterior. Dacă standul unde omul vinde mici, dar pune şi manele la maxim, este la doar câţiva metri de scena unde gălăţenii o ascultă pe Mioara Velicu şi Sofia Vicoveanca, nu cred că amatorii de muzică populară se pot bucura prea mult de acest „mixaj”. Toate aceste „pete de culoare” trebuie să dispară din peisaj, ca să putem vorbi cu adevărat de o sărbătoare a Galaţiului. Autorităţile nu trebuie să ofere doar circ pentru că are ceva căutare la o anumită categorie a populaţiei, ci trebuie să şi educe, în măsura în care acest lucru este posibil, că de culturalizare nu cred că se pune deocamdată problema. O formaţie de dans irlandez ar fi fost ceva inedit pe scena de pe Faleză, ca să dau doar idee despre ce se poate oferi gălăţenilor.
Standurile de produse tradiţionale reprezintă o altă variantă de lucru, ce trebuie să fie promovată în continuare de autorităţi, în contrapondere cu maneliştii care cumpără carne de mici de la supermaket şi o vând la preţuri de patru ori mai mari celor care sunt dispuşi să îşi rişte sănătatea consumând aşa ceva. Am amintit doar câteva din plusurile şi minusurile acestui eveniment ce se doreşte a fi o sărbătoare pentru gălăţeni. Din păcate, punctăm încă mai mult la minusuri şi pentru ca situaţia să se schimbe ne trebuie oameni cu ceva iniţiativă şi fără frică să ia decizii dificile. Personal, cel mai mult mă deranjează corturile înşirate pe Faleză, ce dau impresia de şatră, iar de porcăriile pe care le vând deţinătorii cred că am vorbit deja de prea multe ori. Totul ţine de detalii, cum ar fi asocierea celor care pun manele la maxim cu orchestra „Lăutarii” din Chişinău, ca să dau un singur exemplu, iar dacă nu vom fi capabili să rezolvăm aceste probleme ce ţin mai degrabă de bun simţ, cred că ne-am cam atins limitele.
