Oţelul Galaţi este pe moarte. Nu mai sunt bani nici măcar de transfuzii, iar suporterii acestei minunate echipe nu pot face deocamdată decât să asiste neputincioşi la ce se întâmplă. Recunosc că am rămas plăcut impresionat de gestul lui Marius Stan, care a recunoscut că îşi asumă aducerea miliardarului Adamescu la echipă şi implicit falimentarea ei, dar nu este suficient. Pentru a-şi dovedi buna credinţă, trebuie să facă mai mult. Trebuie să îşi corecteze greşeala, altfel gestul lui nu poate fi interpretat decât ca unul demagogic, în stilul politicii dâmboviţene din ultimul sfert de secol. Înainte de orice altceva e nevoie să aflăm de la autorităţile abilitate ale statului unde s-au dus milioanele de euro din Liga Campionilor. Oţelul nu ar fi acum în această situaţie dacă acei bani rămâneau la club. Nu mai putem asista liniştiţi la acest spectacol dezgustător, în care unii sau alţii fac tot soiul de declaraţii, iar acestea rămân doar nişte vorbe spuse cu o mină încruntată. Trebuie să depăşim acest nivel al discuţiilor uşoare, de cafenea, pentru că ele trădează o stare de spirit, o mentalitate colectivă păguboasă. Nu ştiu dacă aţi observat, dar avem din ce în ce mai mult tendinţa de a trece cu uşurinţă peste ceea ce reprezintă regula, ca să ne însuşim excepţiile. De fapt, excepţiile au devenit regula, ceea ce este foarte grav.
Odată cineva mi-a spus că sunt nebun când mă gândesc să recuperez nişte bani de la cel care mi-i datora pentru că este genul de om care trage ţepe. Cu alte cuvinte, problema era la mine, că încercam să fac ceea ce este corect, nu la ţepar.
Asta se întâmplă în ultima perioadă la noi, iar cu o astfel de gândire nu vom ajunge nicăieri.
Revenind la Oţelul, dacă ne vom limita, ca şi până acum, la discuţii generale despre câţi hoţi sunt în ţara asta, echipa de fotbal fanion a Galaţiului va dispărea la fel de repede ca şi cea de volei. Fotbalul nu este numai o afacere, aşa cum mulţi încearcă în tembelismul lor să acrediteze ideea. Este un fenomen social, iar o echipă ca Oţelul reprezintă o ancoră pentru oamenii din oraşul ăsta, un simbol. Suporterii vor organiza în perioada următoare mai multe proteste de stradă şi e un prilej numai bun să demonstrăm cu toţii că suntem alături de club, că dorim să ne păstrăm echipa. Dacă vă întrebaţi ce pot face câteva manifestaţii, amintiţi-vă că în multe ţări au schimbat guverne. Pentru noi e suficient să ne facem auziţi pentru a salva echipa. Dacă veţi alege confortul fotoliului cu o bere în mână, în timp ce butonaţi canalele de ştiri pentru a afla că Oţelul s-a desfiinţat, să ştiţi că sunteţi la fel de vinovaţi ca şi cei care au devalizat clubul de fotbal. Şi asta pentru că de multe ori inacţiunea este la fel de rea ca şi acţiunile prejudiciabile. E cazul să ne trezim, măcar în ceasul al doisprezecelea, şi să facem apel la spiritul nostru civic pentru a salva echipa care ne-a adus atât de multe bucurii şi ne-a făcut mândri să spunem că aparţinem acestui oraş.
