De ceva vreme societatea noastră este într-o fierbere ce rezultă în urma unui mix de nemulţumiri generate de tăieri salariale, închideri de firme, şomaj în ascensiune şi, nu în ultimul rând, o expansiune a tendinţelor dictatoriale. Spectrul privaţiunilor înebuneşte masele. Protestele urmate de anchete ce ameninţă să închidă după gratii liderii nemulţumiţilor ridică semne de întrebare. Iar câinele democraţiei pare să fi devenit una dintre ţintele strategiei naţionale, acest sinistru ce trebuie vânat, acoperit cu botniţe şi redus la tăcere, astfel încât să nu mai fie a patra putere din stat ci să se mai audă din mârâitul şi lătratul trecut doar vreo patru schelălăieli firave. Opoziţia indică puterea, acuzând-o de lidership al tiraniei. Şi cu toatea acestea consider că trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine, întreaga societate românească, şi să privim în profunzimea fiinţei noastre colective. Visul de a pune botniţă câinelui democraţiei nu este unul exclusiv portocaliu. Toţi cei care s-au succedat la putere au fost deranjaţi de criticile jurnaliştilor. Dacă nu erai de acord cu ei, strigau în gura mare că ai fost plătit de ceilalţi, în cazul celor delicaţi; alţii cumpărau cu totul televiziunea, ziarul sau radioul cu pricina pentru a-l curăţa de vocile iritante. În plină campanie demarată de opoziţie privind condamnarea puterii pentru încercarea de restrângere a drepturilor românilor şi a libertăţii de exprimare, chiar din tabăra care se laudă că este liderul garantării drepturilor, apare gogomănia lui Ghişe. Propunera legislativă a acestuia ce vizează presa este o mostră clară de tendinţe dictatoriale ale unei minţi ce prezintă semne clare patologice.
Sămânţa tiraniei a încolţit pentru că a găsit un teren fertil, aici, în acest spaţiu populat de oameni roşi de invidia faţă de vecinul care are o maşină în plus ori câştigă 5 mai mult sau pur şi simplu pentru că are o haină nouă sau o pereche de încălţăminte. Aici, unde expresii de genul „Bătaia e ruptă din rai” reprezintă mostre din folclor iar violenţa casnică este un tabu – „Nu poţi să te bagi în casa omului!”, trebuie să îi laşi să se căsăpească în voie după care savurezi nenorocirea acestora mediatizată până în cele mai mici detalii; iar cel mai mare dintre copii trebuie ascultat, indiferent cum se impune. Ca neam am ridicat atrocitatea la rang de artă cu care am inoculat creierele copiilor: Capra cu trei iezi, Meşterul Manole, Mioriţa.
Apreciam anterior că ar trebuie să ne privim cu sinceritate fiinţa naţională. Răul din noi a înflorit pentru că noi i-am permis, pentru că e mai simplu să fii ticălos, aşa câştigi admiraţia celor din jur. Sămânţa tiraniei a fost aruncată pe pământul fertil al unui suflet colectiv chinuit de tenebrele întunericului.
Sămânţa tiraniei a încolţit pentru că a găsit un teren fertil, aici, în acest spaţiu populat de oameni roşi de invidia faţă de vecinul care are o maşină în plus ori câştigă 5 mai mult sau pur şi simplu pentru că are o haină nouă sau o pereche de încălţăminte. Aici, unde expresii de genul „Bătaia e ruptă din rai” reprezintă mostre din folclor iar violenţa casnică este un tabu – „Nu poţi să te bagi în casa omului!”, trebuie să îi laşi să se căsăpească în voie după care savurezi nenorocirea acestora mediatizată până în cele mai mici detalii; iar cel mai mare dintre copii trebuie ascultat, indiferent cum se impune. Ca neam am ridicat atrocitatea la rang de artă cu care am inoculat creierele copiilor: Capra cu trei iezi, Meşterul Manole, Mioriţa.
Apreciam anterior că ar trebuie să ne privim cu sinceritate fiinţa naţională. Răul din noi a înflorit pentru că noi i-am permis, pentru că e mai simplu să fii ticălos, aşa câştigi admiraţia celor din jur. Sămânţa tiraniei a fost aruncată pe pământul fertil al unui suflet colectiv chinuit de tenebrele întunericului.
