Păi cam atât ne-a mai rămas, cam atât mai putem face în zilele astea în care, pe lângă criza asta nesfârşită, ne-a mai năpădit şi canicula. Peste tot, pe la televiziuni, prin presa scrisă au apărut tot felul de analişti care mai de care mai deştept, care prin domeniul politic, care prin domeniul economic, dar care nu fac altceva decât atât: vorbesc vorbe.
Sondaje de opinie care ne spun că peste 80% dintre români consideră că preşedintele Băsescu e corupt, că premierul Boc nu e numai corupt ci şi un mare incompetent, că Elena Udrea e de toate numai ministru al dezvoltării nu e... numai că şi aici e vorba tot de aia: vorbe. Mai apare şi ministrul Vlădescu pe sticlă şi ne spune că el a aflat de măsurile referitoare la băgatul mâinii guvernului în buzunarele populaţiei doar cu o zi înainte de anunţul făcut de preşedinte, deşi ei chipurile lucrau la tot felul de scenarii pentru ieşirea din criză. Păi la ce mama naibii mai stă în fotoliul ăla dacă deciziile le iau alţii?
Mai nou, se vorbeşte de o nouă salvare: restructurări masive peste tot. Oare asta să fie o soluţie, să laşi şi mai mulţi oameni fără un loc de muncă, şi mai multe familii fără posibilitatea de a-şi duce viaţa măcar aşa cum era până acum, bună, rea? Eh, vorbe!
Peste tot se vorbeşte despre corupţie, despre contrabanda cu ţigări şi alcool, numai că nimeni nu ia nici măcar cea mai mică măsură pentru stoparea răului. Adevărul e că avem un aparat guvernamental supradimensionat, cu mai multe tentacule decât orice mafie italiană sau americană şi că, până nu se mai taie din tentaculele astea, nu vom vedea nici rezultate. Păi să vă dau numai un exemplu: un demnitar, atunci când chipurile pleacă în teritoriu, adică pe la „căşile” lui, primeşte indemnizaţie de deplasare dus-întors şi bani pentru cazare şi masă. Păi, dacă se duce acasă, nu doarme în patul lui? Nu mănâncă împreună cu familia? Nemaipunând la socoteală că nici mare scofală nu face prin teritoriu, că dacă îl cauţi la birou nu e şi nici nu ştie nimeni când poate fi găsit. Dar şi astea sunt tot vorbe!
Sondaje de opinie care ne spun că peste 80% dintre români consideră că preşedintele Băsescu e corupt, că premierul Boc nu e numai corupt ci şi un mare incompetent, că Elena Udrea e de toate numai ministru al dezvoltării nu e... numai că şi aici e vorba tot de aia: vorbe. Mai apare şi ministrul Vlădescu pe sticlă şi ne spune că el a aflat de măsurile referitoare la băgatul mâinii guvernului în buzunarele populaţiei doar cu o zi înainte de anunţul făcut de preşedinte, deşi ei chipurile lucrau la tot felul de scenarii pentru ieşirea din criză. Păi la ce mama naibii mai stă în fotoliul ăla dacă deciziile le iau alţii?
Mai nou, se vorbeşte de o nouă salvare: restructurări masive peste tot. Oare asta să fie o soluţie, să laşi şi mai mulţi oameni fără un loc de muncă, şi mai multe familii fără posibilitatea de a-şi duce viaţa măcar aşa cum era până acum, bună, rea? Eh, vorbe!
Peste tot se vorbeşte despre corupţie, despre contrabanda cu ţigări şi alcool, numai că nimeni nu ia nici măcar cea mai mică măsură pentru stoparea răului. Adevărul e că avem un aparat guvernamental supradimensionat, cu mai multe tentacule decât orice mafie italiană sau americană şi că, până nu se mai taie din tentaculele astea, nu vom vedea nici rezultate. Păi să vă dau numai un exemplu: un demnitar, atunci când chipurile pleacă în teritoriu, adică pe la „căşile” lui, primeşte indemnizaţie de deplasare dus-întors şi bani pentru cazare şi masă. Păi, dacă se duce acasă, nu doarme în patul lui? Nu mănâncă împreună cu familia? Nemaipunând la socoteală că nici mare scofală nu face prin teritoriu, că dacă îl cauţi la birou nu e şi nici nu ştie nimeni când poate fi găsit. Dar şi astea sunt tot vorbe!
