Marţea aşteptată de toţi se apropie implacabil. Încă nu s-au limpezit apele. Opoziţia se agită să strângă cele 24 de voturi. Ar fi pentru a doua oară când Boc e trimis să plece. Mă întorc la o vorbă veche românească: Schimbarea domniei, bucuria prostimii. Nu îi apăr pe vreunii, căci schimbarea unei găşti de politruci lacomi cu o alta, chiar nu e soluţia necesară.
Repetăm istoria. Avertismentele: „Cine uită nu merită!” şi „Cel care îşi uită istoria este condamnat să o retrăiască” nu au fost luate în considerare. Somnul raţiunii naţiunii a asigurat prin promovarea unei existenţe de manea apariţia monştrilor politici. Chiar dacă în acest moment s-au format două grupări, care se stuchie reciproc de peste gardurile lor, îşi aruncă lăturile în faţă, arată spre ceilalţi acuzator, în realitate nu există grupare care să fie vreo Albă ca Zăpada. Supărarea cea mare a unora este faptul că le-a fost tăiat accesul la bani. Iar ceilalţi i-au şters de la tain, din răzbunare, căci primiseră acelaşi tratament. Că vom fi cu toţii în această situaţie au ştiut-o cu toţii, dar pur şi simplu au tăcut şi au înşfăcat ce au mai apucat. „Genocid” se aude dintr-o parte, iar ceilalţi îşi astupă urechile.
Acum galbenii, roşii, trăgând după ei informatorii lui Voiculescu, aţâţă masa de săraci, ajunşi în sapă de lemn de-a lungul anilor, şi din cauza celor care mimează compasiunea, nu doar a celor care îşi astupă urechile portocalii. Da’ galben-roş-albaştrii ştiu cum să căineze şi să aburească în continuare masele pregătite de asmuţire. Pe ici, pe colo, au recunoscut însă că acolo unde este instalată autoritatea oranj, banii europeni, dar şi naţionali nu intră decât în buzunarele portocalii. Iar cele galbene, roşii, şi albastre rămân cu ce au acumulat în trecut.
În Absurdistan-ul pe care îl coabităm este posibilă orice ticăloşie împotriva celor lipsiţi de apărare, iar cei care s-au cocoţat periodic, succesiv, ne sfidează de la adăpostul unui viitor foarte bun pe care au avut grijă să şi-l asigure.
Schimbarea de care este nevoie nu ţine doar de culoarea vremelnică, ci de profunzime: responsabilitate, asumare, iubire faţă de neamul care i-a cocoţat acolo. Iar aroganţa învecinată cu prostia nu îşi are locul. Se miră careva de masele furioase?!
Repetăm istoria. Avertismentele: „Cine uită nu merită!” şi „Cel care îşi uită istoria este condamnat să o retrăiască” nu au fost luate în considerare. Somnul raţiunii naţiunii a asigurat prin promovarea unei existenţe de manea apariţia monştrilor politici. Chiar dacă în acest moment s-au format două grupări, care se stuchie reciproc de peste gardurile lor, îşi aruncă lăturile în faţă, arată spre ceilalţi acuzator, în realitate nu există grupare care să fie vreo Albă ca Zăpada. Supărarea cea mare a unora este faptul că le-a fost tăiat accesul la bani. Iar ceilalţi i-au şters de la tain, din răzbunare, căci primiseră acelaşi tratament. Că vom fi cu toţii în această situaţie au ştiut-o cu toţii, dar pur şi simplu au tăcut şi au înşfăcat ce au mai apucat. „Genocid” se aude dintr-o parte, iar ceilalţi îşi astupă urechile.
Acum galbenii, roşii, trăgând după ei informatorii lui Voiculescu, aţâţă masa de săraci, ajunşi în sapă de lemn de-a lungul anilor, şi din cauza celor care mimează compasiunea, nu doar a celor care îşi astupă urechile portocalii. Da’ galben-roş-albaştrii ştiu cum să căineze şi să aburească în continuare masele pregătite de asmuţire. Pe ici, pe colo, au recunoscut însă că acolo unde este instalată autoritatea oranj, banii europeni, dar şi naţionali nu intră decât în buzunarele portocalii. Iar cele galbene, roşii, şi albastre rămân cu ce au acumulat în trecut.
În Absurdistan-ul pe care îl coabităm este posibilă orice ticăloşie împotriva celor lipsiţi de apărare, iar cei care s-au cocoţat periodic, succesiv, ne sfidează de la adăpostul unui viitor foarte bun pe care au avut grijă să şi-l asigure.
Schimbarea de care este nevoie nu ţine doar de culoarea vremelnică, ci de profunzime: responsabilitate, asumare, iubire faţă de neamul care i-a cocoţat acolo. Iar aroganţa învecinată cu prostia nu îşi are locul. Se miră careva de masele furioase?!
