Face ce face preşedintele Băsescu şi, după ce sare calul cu anumite declaraţii, mai iese şi cu câte o frază prin care ne demonstrează că nu degeaba e preşedintele tuturor românilor. Să nu credeţi că spune cine ştie ce grozăvie... pur şi simplu ne arată că gândeşte la fel ca marea majoritate a populaţiei.
Preşedintele nostru este un tip cam căpos de felul lui şi cu greu îl scoţi din ale sale. Câteodată, însă, are dreptate, chiar dacă felul în care se exprimă mai deranjează pe câte unii. Zilele trecute, spre exemplu, a spus un mare adevăr: trebuie să le mulţumim celor plecaţi afară pentru a-şi câştiga traiul zilnic, pentru că altfel ar trebui să stea aici, în ţară, şi să întindă mâna la stat. E adevărat, dar numai într-o oarecare măsură. Da, trebuie să le mulţumim că muncesc pe bani frumoşi, dar pentru care trag din greu. Cu banii câştigaţi departe de casă trăiesc nu numai ei, ci şi rudele lăsate acasă, iar bruma de bani care le mai rămâne o investesc tot aici, în ţară. Preşedintele greşeşte însă atunci când spune că, dacă ar fi rămas în ţară, ar fi stat cu mâna întinsă la stat. Cei care au plecat peste mări şi ţări au făcut-o pentru că statul nu le-a oferit alternativă, dar şi pentru că şi-au dorit să muncească, nu să stea cu mâna întinsă. Asta nu înţelege preşedintele, că numai cei curajoşi îşi lasă familiile şi locurile în care au crescut pentru a slugări străini care au bani pentru că statul lor a avut grijă să le fie bine.
Zeci, poate sute de mii de români, au plecat afară pentu a şterge la fund copiii şi bătrânii altor state. Iar pentru asta sunt plătiţi din bani pe care statele respective i-au dat acelor oameni pentru a trăi decent. În România bătrânii sunt abandonaţi de stat - ba, unii, chiar de familii - în timp ce în ţări ca cele nominalizate de preşedinte e cu totul altfel: pensionarii trăiesc nu bine, ci foarte bine din banii de pensie, iar cei care au copii mici sunt încurajaţi de acelaşi stat să-i crească în condiţii bune şi... să mai facă şi alţii. Şi din banii daţi de stat acestora... sunt plătiţi şi românii noştri. Dar numai ei ştiu cum muncesc pentru aceşti bani.
Da, să le mulţumim concetăţenilor noştri care muncesc în alte părţi, dar nu pentru că au plecat de pe capul lui Boc, ci pentru că ne arată că se poate şi altfel decât în ţara lui Boc şi a lui Băsescu. Când vin acasă, în scurte vacanţe, le spun şi celor rămaşi aici că ceva nu e în regulă cu această ţară, numai că nu stă în puterea lor să schimbe ceva. Ar fi putut, ce-i drept, să schimbe ceva... la alegerile din 2009, când, dacă nu mă înşel eu, tocmai voturile lor au înclinat balanţa. Dar poate mă înşel eu şi nu ei sunt cei care i-au mai dat un mandat lui Băsescu. Da, măcar Băsescu are pentru ce le mulţumi, asta e sigur. Mă gândesc şi la faptul că poate aceşti oameni nu au avut alternativă, ca noi toţi, de altfel. Că nu prea a fost de unde alege...
Preşedintele nostru este un tip cam căpos de felul lui şi cu greu îl scoţi din ale sale. Câteodată, însă, are dreptate, chiar dacă felul în care se exprimă mai deranjează pe câte unii. Zilele trecute, spre exemplu, a spus un mare adevăr: trebuie să le mulţumim celor plecaţi afară pentru a-şi câştiga traiul zilnic, pentru că altfel ar trebui să stea aici, în ţară, şi să întindă mâna la stat. E adevărat, dar numai într-o oarecare măsură. Da, trebuie să le mulţumim că muncesc pe bani frumoşi, dar pentru care trag din greu. Cu banii câştigaţi departe de casă trăiesc nu numai ei, ci şi rudele lăsate acasă, iar bruma de bani care le mai rămâne o investesc tot aici, în ţară. Preşedintele greşeşte însă atunci când spune că, dacă ar fi rămas în ţară, ar fi stat cu mâna întinsă la stat. Cei care au plecat peste mări şi ţări au făcut-o pentru că statul nu le-a oferit alternativă, dar şi pentru că şi-au dorit să muncească, nu să stea cu mâna întinsă. Asta nu înţelege preşedintele, că numai cei curajoşi îşi lasă familiile şi locurile în care au crescut pentru a slugări străini care au bani pentru că statul lor a avut grijă să le fie bine.
Zeci, poate sute de mii de români, au plecat afară pentu a şterge la fund copiii şi bătrânii altor state. Iar pentru asta sunt plătiţi din bani pe care statele respective i-au dat acelor oameni pentru a trăi decent. În România bătrânii sunt abandonaţi de stat - ba, unii, chiar de familii - în timp ce în ţări ca cele nominalizate de preşedinte e cu totul altfel: pensionarii trăiesc nu bine, ci foarte bine din banii de pensie, iar cei care au copii mici sunt încurajaţi de acelaşi stat să-i crească în condiţii bune şi... să mai facă şi alţii. Şi din banii daţi de stat acestora... sunt plătiţi şi românii noştri. Dar numai ei ştiu cum muncesc pentru aceşti bani.
Da, să le mulţumim concetăţenilor noştri care muncesc în alte părţi, dar nu pentru că au plecat de pe capul lui Boc, ci pentru că ne arată că se poate şi altfel decât în ţara lui Boc şi a lui Băsescu. Când vin acasă, în scurte vacanţe, le spun şi celor rămaşi aici că ceva nu e în regulă cu această ţară, numai că nu stă în puterea lor să schimbe ceva. Ar fi putut, ce-i drept, să schimbe ceva... la alegerile din 2009, când, dacă nu mă înşel eu, tocmai voturile lor au înclinat balanţa. Dar poate mă înşel eu şi nu ei sunt cei care i-au mai dat un mandat lui Băsescu. Da, măcar Băsescu are pentru ce le mulţumi, asta e sigur. Mă gândesc şi la faptul că poate aceşti oameni nu au avut alternativă, ca noi toţi, de altfel. Că nu prea a fost de unde alege...
