Autorităţile române au făcut frumos la cele străine şi s-au mai lipit de o mână de bani, aşa, o mică tranşă de numai 1,2 miliarde de euro.
Ca şi în vremurile fanariote, atunci când Poarta transmitea domnitorilor „de import” să mai slăbească jugul pus pe grumajii românilor, străinii de la noua poartă au mimat compasiunea pentru români nerecomandând creşterea continuă a impozitării. Însă cheia magică pentru descuiat lacătul interdicţiei a fost totuşi pusă în mâna băştinaşilor care primesc banii, prin formula - creştere redusă. Căci limba română are nuanţe vaste.
Străinii au mângâiat capetele puterii şi au încercat să ne convingă pe noi, întregul norod, că lucrurile stau mai bine decât le simţim pe propria piele. Aidoma bancului în care unul dintre parteneri prins cu infidelitatea încearcă să îl convingă pe celălalt: „Dragă, nu e ceea ce vezi!” Şi pentru ca noi să înghiţim hapurile amare, adică aprecierile care vorbesc despre o altă ţară, alte autorităţi, şi nu cele româneşti, străinii recunosc o îmbunătăţire a consumului intern. Zău, noi nu realizasem?! Îl auzeam pe Jeffrey Franks emiţând mesaje liniştitoare şi chiar laudative. Credeam că urmăresc un film vechi prost, cu realizările Epocii de Aur, în care cifrele prezentate erau cosmetizate frumos, dar noi simţeam frigul, foamea şi întunericul aşa cum erau pe bune, fără farduri ori alte spoieli.
Oficialul a subliniat necesitatea reducerii birocraţiei româneşti. Dar dacă văd modelul aplicat chiar aici sub nasul nostru, în frumoasa urbe de la Dunăre, unde autorităţile se chitesc să pună pe drumuri artişti, care oricum erau plătiţi prost, şi nu funcţionari, mă gândesc la faptul că modelul se aplică multiplicat la scara naţională. Tot la reducere contabilizează unii şi scoaterea serviciilor de administrare a domeniilor publice în 8 municipii mari din ţară, conform argumentul edilului, în momentul în care se străduia să convingă aleşii locali să treacă atâtea bunuri, moca, în curtea PC-ului. Transformată în societate comercială, averea publică va intra la un moment dat cu acte în regulă în ograda lui Eugen Durbacă.
Revin la nenea Franks. Eu nu îl cred. Iar atunci când a servit-o şi pe aia cu băncile cele bune, chiar am considerat că ne insultă pe faţă inteligenţa la nivel naţional. Băncile au înregistrat cele mai mari profituri în ţara noastră, iar acum se pregătesc să devină proprietarele tuturor caselor şi terenurilor pentru care românii nu vor mai avea cum să achite ratele aferente achiziţionării acestora. Vor deveni chiriaşi pe propriile bunuri, iar băncile le vor stăpâni.
După încă vreo două, trei tranşe externe, românii vor fi înglodaţi în datorii atât de mari, încât vom munci de pomană să achităm dobânzi care nu există nicăieri în altă ţară civilizată.
Iată cum devenim sclavii noii ere, doar pentru un pumn de bani, ce se vor risipi fără urmă şi fără sens în buzunarele deja stabilite.
