Nu încetez să mă minunez de prostia, iar în unele cazuri de cretinismul, de care dau dovadă unii dintre noi. Recent am aflat că un individ m-a „onorat” cu o plângere penală pe motiv că, vezi Doamne, i-aş fi afectat imaginea printr-o poză care însoţea un material scris de mine despre faptele respectivului. În acelaşi timp, procurorul de caz mă înştiinţa că i-a trimis la coş plângerea personajului în cauză, dând neînceperea urmăririi penale, singura soluţie care se putea lua faţă de o astfel de aiureală. Individul în cauză a fost condamnat până acum de mai multe ori pentru mai multe infracţiuni, pornind de la furt de energie şi până la contrabandă cu ţigări. În aceste condiţii, cum poţi avea tupeul să afirmi că ţi-a fost afectată imaginea, când tocmai tu ai făcut tot posibilul să ţi-o faci praf? Niciodată nu am scris vreun material mânat de intenţia de a face rău cuiva, ci doar pentru a informa şi a trage semnale de alarmă pentru autorităţi şi societatea civilă. Spun aceste lucruri pentru cei care mă citesc de atâta vreme şi îmi cunosc maniera de a scrie. Tocmai datorită acestui fapt nu pot sta impasibil la astfel de abuzuri, motiv pentru care îi voi face respectivului plângere penală pentru denunţ calomnios. Asta înseamnă că, dacă te-ai apucat să faci o plângere, ce se dovedeşte ulterior a fi fost formulată cu rea intenţie, vei răspunde, la rândul tău, pentru nesimţirea de care ai fost în stare. Deci, există şi reversul medaliei.
De ani de zile jurnaliştii au asistat impasibili la tot soiul de presiuni venite în special din partea autorităţilor, dar şi a unora certaţi cu legea, care au crezut că pot înghesui reprezentanţii presei prin tot soiul de reclamaţii şi plângeri, ce frizează ridicolul. Îmi amintesc de un tip, profesor la acea vreme, trimis în judecată pentru trafic de mercur, care a avut tupeul să vină la redacţie şi să îmi reproşeze că lipsea o virgulă (evident că nici vorbă de aşa ceva), doar pentru că nu a suportat să se vadă dat la ziar. Când atragi un elev să facă trafic de mercur, eu spun că eşti subiectul perfect pentru un material de presă la rubrica „aşa nu”. Cred că ar fi momentul ca mass media să îşi apere drepturile mult mai bine decât a făcut-o până acum, prin tragerea la răspundere a celor care îndrăznesc să calce cu bocancii peste libertatea de exprimare, unul dintre puţinele drepturi exercitate la modul real după perioada comunistă. Nu vreau să intru într-o polemică de genul „ce scrie ăla nu e presă” sau „ăsta e aservit intereselor nu ştiu cui”. Ăsta este motivul pentru care de un sfert de secol nu am fost capabili să ne organizăm pentru a deveni cu adevărat o forţă, care să facă diferenţa în societatea românească. Îmi amintesc de o grevă a presei din Italia de acum câţiva ani. Când jurnaliştii au pus pixul jos, italienii nu au mai ştiut nici cum va fi vremea în următoarea zi. Cam aşa arată un adevărat câine de pază al societăţii. Noi nu am depăşit statutul de căţeluş, aşa că nu trebuie să ne mire că orice terchea berchea ne trage de ureche când are chef.
