Cam aşa s-ar putea spune că au petrecut românii ziua de 23 August, zi care altădată era prilej de mare sărbătoare. Îmbrăcaţi cu hainele cele mai bune, ieşeam cu mic-cu mare la defilare. Flori, baloane şi uralele ieşite din mii de piepturi creau o atmosferă plină de voie bună, deşi aşteptarea în coloană până la trecerea prin faţa tribunei unde stăteau conducătorii urbei era de cele mai multe ori destul de obositoare. După ce treceau prin faţa tribunei oamenii se duceau grupuri-grupuri la un mic şi o halbă cu bere şi sărbătoarea se prelungea până târziu pe înserat. Acum, nu mai sărbătoreşte nimeni nimic, singura atmosferă de sărbătoare am întâlnit-o prin Grădina Publică, unde vreo şase mirese erau chinuite de fotografii care le puneau ba să ia vreun copac în braţe, ba să se cocoaţe pe balustrada foişorului, oricum faptul că şi-au unit destinele într-o zi de 23 August poate fi considerat ceva mai deosebit. Aşa că n-am mai sărbătorit nimic, şi aşa avem o grămadă de sărbători de-a lungul anului, trebuia să mai tăiem din ele. Oamenii au cu totul alte griji, alte preocupări zilele acestea, aşa că numai chef de defilare nu mai au. În cel mai rău caz se mai adună la vreun miting de protest, tot ca un fel de defilare, pentru a cere majorarea salariilor, de cele mai multe ori.
Săptămâna asta a început şi sesiunea a doua a bacalaureatului, după prima sesiune constatându-se că au trecut de examenul ăsta 67 la sută dintre elevi, adică ceva mai mult decât anul trecut, ceea ce nu-i rău deloc, dar nici foarte bine. Oricum, asta e o săptămână de foc atât pentru elevi cât şi pentru părinţii acestora, de cele mai multe ori aceştia fiind mai îngrijoraţi decât progeniturile lor, nu de alta dar să ţii un copilul patru ani pe băncile liceului şi să vezi că n-a învăţat mai nimic, nu e un lucru prea uşor de îngurgitat. Asta în timp ce educatorii lor stau cu sufletul la gură aşteptând deciziile guvernanţilor privind majorarea salariilor lor. Oricum, încă nu vor putea ieşi în stradă pentru a protesta, nu de alta, dar sindicaliştii abia de la 1 septembrie se întorc de prin vacanţe. Păi, ce, numai domnul preşedinte Klaus Iohannis să se plimbe prin ţări străine? Chestia asta cu 20 de vizite în 12 ţări în primele opt luni de mandat îi cam afectează imaginea de preşedinte al tuturor românilor, cum s-a lăudat că va fi, cel puţin institutele de sondaj al opiniei publice asta arată, că încrederea românilor în preşedintele lor a cam început să scârţâie. Oricum, tot în frunte se află, urmat fiind de Victor Ponta, Sorin Oprescu şi Călin Popescu Tăriceanu. Nu înţeleg cum de încă mai au încredere românii în el, ţinând cont de faptul că mare minuni n-a prea făcut de când s-a înscăunat. Mai aşteptăm!
