Ce înseamnă oare în ziua de azi a fi pro sau contra, atunci când, chiar dacă eşti contra, nu te bagă nimeni în seamă, ca să nu mai vorbim că atunci când lauzi ceva sau pe cineva eşti chiar scuipat în ochi... Păi, uite, eu unul, de exemplu, sunt pro la parcul lui Durbacă de la rondou, chiar îmi place, numai că sunt contra câinilor care îl populează, nu de alta dar acolo fiind numai două gropi cu nisip (dintre care una în faţa unicului tobogan), te duci şi tu cu nepoţelul sau nepoţica să-i faci nişte cozonaci din nisip şi te pomeneşti cu câte o femeie binevoitoare care îţi spune să nu-ţi laşi copilaşul să bage mâinile în nisipul ăla pentru că oleacă mai-nainte s-a „chişat” căţeluşa ei iubită acolo. Buuun, ăsta e un caz fericit, atunci când eşti avertizat de proprietarul patrupedului care nu este neapărat nesimţit (câinele, nu proprietarul!), că doar face parte din regnul animal, vinovat find stăpânul sau stăpâna care îl lasă să-şi facă nevoile în groapa de nisip destinată copilaşilor.
Dar despre asta, cu parcurile din Galaţi, cred că numai eu am vărsat cel puţin cincizeci de kile de cerneală tipografică, am consumat vreo juma' de pădure folosită la fabricarea hârtiei pe care am tipărit noi, numai că nu ne bagă nimeni în seamă, parcurile pentru copii continuă să fie de cele mai multe ori amplasate aiurea, între blocurile unde cei care obişnuiau să-şi facă grătarul dinaintea instalării primului balansoar continuă să-şi facă grătarul în virtutea inerţiei sau a nesimţirii lor, umplând bunicii şi copilaşii de fum de scrumbie sau mititei şi făcându-i, vrând-nevrând, să-şi scurteze plimbarea. Dar asta nu-i nimic, nu ştiu dacă mai ţineţi minte, că eu unul am mai scris despre asta, cum arată faimoasele dale ale lui Durbacă (sau ale fiului său, că nimeni nu mai ştie cine şi cum le-a pus), faceţi vă rog o mică plimbare prin oraş, să vedeţi că prin unele locuri nici nu mai există, prin alte locuri te împiedici de ele pentru că au ieşit din ”ţâţâni”, ca să nu mai vorbim că, de când au fost puse, peste tot s-au întâmplat o „grămădenie” de accidente pe timpul iernii, când pe pavelele alea nu alunecă numai omul de rând, ci, hai să râdem oleacă, până şi ăia puşi de Primărie să umble cu faimoasa „sărăriţă” cu două roţi cu care mişună pe trotuare fără niciun efect. În schimb, uite că sunt şi ei, adică cei din administraţia publică, miloşi: zi de zi, trec maşini cu difuzoare montate pe ele, care ne anunţă că, în milostivenia lor, dacă vrem să scăpăm de penalităţile la întreţinere să ne prezentăm pe nu ştiu ce stradă cu nume de flori până la sfârşitul lunii iulie. Măăăiiii, voi ăştia de la apă şi fecale, măăăiii voi ăştia mână-n mână cu ei, v-aţi gândit iar să ne mai păcăliţi oleacă, păi cum adică, unii scapă chiar aşa de penalităţi, iar cei care şi-au plătit datoriile la zi nu au niciun beneficiu? De ce nu spuneţi pe străzi: băăă... care aveţi plătită întreţinerea la zi, veniţi să primiţi primă de la PRIMÃ-rie!!!
