La sfârşitul săptămânii trecute, ministrul Transporturilor, Ioan Rus, ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, preşedintele interimar al CJ Brăila, Viorel Mortu, şi primarul Galaţiului, Marius Stan, s-au întâlnit la Brăila pentru a decide ce se va introduce în Master Planul de Transport: tunelul gălăţenilor sau podul brăilenilor. S-a ales ceea ce se tot alege de prin 1999 încoace, adică podul peste Dunăre. De aici a început isteria brăilenilor de a se umfla în pene că ”i-au ars” pe gălăţeni cu tot cu tunelul lor. Dar nici primarul nostru nu s-a lăsat mai prejos şi a ieşit, luni, în conferinţă de presă, vărsându-şi năduful pe parlamentarii locali care n-ar fi pus umărul la propăşirea oraşului. Aşa s-a reaprins scânteia polemicilor pe tema asta. Îmi pare rău, însă, că peste toţi politicienii şi jurnaliştii cu vechime parcă s-a aşternut noaptea minţilor, căci nimeni nu mai pomeneşte de istoricul acestui pod şi toţi tratează acest subiect de parcă au descoperit apa caldă şi rotunjimea roţii abia ieri... Prosteala şi chiorala populaţiei cu podul peste Dunăre eu o ştiu de când am intrat în presă (1999) şi în fiecare an electoral este scoasă din ţiplă ba de politicienii din Galaţi, ba de cei din Brăila. În 1999, autorităţile publice din Galaţi, Brăila şi Tulcea au devenit partenere în cadrul Asociaţiei Pro-Sit şi în Consorţiul Regional de Investiţii şi puneau la cale, în frunte cu ministrul Transporturilor de atunci, Traian Băsescu, aprobarea proiectului podului întocmit la iniţiativa brăilenilor, pentru care se promitea alocarea a 1,5 miliarde de dolari. S-a reluat subiectul în 2001, când Miron Mitrea, ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, a anunţat că o firmă japoneză de consultanţă, Japan Consulting Institute, a finalizat un studiu de fezabilitate privind realizarea podului de peste Dunăre. Se susţinea că documentul a fost transmis Băncii Europene pentru Investiţii, în vederea atragerii finanţării proiectului care prevedea un pod rutier de tip suspendat, cu patru benzi de circulaţie, câte două pe sens, iar începerea construcţiei podului era prevăzută pentru 2003, cu o durată de şase ani. A mai trecut un an şi Miron Mitrea venea din nou la Brăila cu alţi japonezi, de la firma \"Itochu Corporation\". Dar ce făcură brăilenii şi gălăţenii la vremea respectivă? S-au luat la ceartă că podul nu a fost gândit şi cu cu cale ferată. Şi uite aşa a venit şi anul 2003, când s-a promis solemn că podul va fi gata în maximum 5 ani, căci 13 firme studiaseră proiectul iar patru dintre ele depuseseră scrisori de intenţie. Era vorba de Athena SA şi Panteniki (două firme din Grecia), Aston Group din Israel şi FCC Construction din Spania. Prin 2011 au apărut nişte chinezi care făceau şi ei podul. Ofertele şi promisiunile au continuat până în ziua de astăzi, când, datorită internetului, subiectul a intrat în dezbaterea populaţiei mai abitir ca până acum, spurcând administraţia gălăţeană că nu şi-a făcut treaba. Părerea mea este că şi dacă şi-o făcea, tot degeaba era. Totuşi, ca să nu fiu pesimistul de serviciu, dacă se va trece la fapte cu podul de la Brăila, ar fi de bine şi pentru Galaţi, dacă ştim să gestionăm situaţia în favoarea noastră, iar principala greşeală a primarului nostru este că în loc să arunce motanul în curtea parlamentarilor, mai bine venea cu alternative şi, pe principiul ”dacă viaţa îţi oferă lămâi, tu fă o limonadă”, ieşea într-o conferinţă în care ne prezenta cum poate fructifica în favoarea noastră podul vecinilor.
